Translate

Ce cărți am citit în 2017

11 ianuarie 2018

       
          Anul trecut am citit mult față de altădată. Poate și pentru că petreceam cam 40 de minute dus-întors în metrou, spre și dinspre serviciu. Despre unele cărți am scris pe larg pe aici, mai puțin despre cea care a fost cireașa de pe tort și care, deși citită undeva prin vară, a fost piesa de rezistență a anului, „Se întorc morții acasă”, autor Cornel Constantin Ciomâzgă. Cartea asta, inspirată din realitate, trebuie citită, pătrunsă cu mintea și mai ales cu sufletul, și nu povestită. Pentru că dincolo de povestea de viață, reală, e vorba despre ortodoxie, despre trăirea credinței, sunt multe trimiteri la surse duhovnicești, multe citate, fără de care relatarea nu ar avea sare și piper.
             Restul cărților pe care le-am citit sunt:
           
            „Înainte să te cunosc”, „După ce te-am pierdut” - Jojo Moyes
            „Sub aceeași stea” - Austin Grey
            „Înger luptător” - Pearl S. Buck
            „Floarea întunecată” - John Galsworthy
            „Antiparenting”, „Diavolul este politic corect” - Savatie Baștovoi
            „Vara primei iubiri” - Edith Wharton
            „Gențiane”, „Mirona”- Cella Serghi
            „1984” - George Orwell
            „Minunata lume nouă” - Aldous Huxley (Simona, încă 2 și gata cu distopiile :)) )
            „În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine” - Chris Simion
            „Nu cred în sfârșitul lumii” - interviuri cu traducătoarea Antoaneta Ralian
            „Arta conversației” - Ileana Vulpescu
            „Un om norocos” - Octavian Paler
            
          Multe sau poate puține, deși nu mi-am fixat niciodată un număr anume de cărți pe care să le citesc într-un an. Nu cred în target-uri de acest gen, pentru că am constatat că uneori nu tu alegi cărțile, ci ele te aleg pe tine. De exemplu, pe lângă cele din lista de mai sus, ar fi trebuit să mai termin încă 3 sau 4 și nu am reușit, pentru că subiectul nu a avut puterea să mă țină în priză, să-mi ofere acel ceva de care aveam nevoie la momentul respectiv. Și dacă simt că nu mă îmbogățesc în niciun fel în urma unei lecturi, prefer să o las neterminată. Desigur, nu e cazul volumelor de versuri, ele sunt mai ușor de răsfoit și îmi e mai la îndemână să-mi fac o părere încă de la început, nu trebuie să ajung la jumătate ca să constat că nu are rost să merg mai departe.
           Am ajuns la concluzia că nu mai pot citi orice, pentru că e timpul meu cel pe care-l pun la bătaie atunci când deschid o carte și timpul meu merită folosit cum se cuvine, nu irosit. Pentru 2018 nu am nimic special pe listă, mai am câteva cărți necitite (am început cu cadoul de la Moșu' - „Rafa. Povestea mea” ) și aștept să văd ce-mi mai iese în cale. 
             




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS