Translate

Nimic fără Dumnezeu - reflecții spre sfârșit de an

17 decembrie 2017

           Mai e puțin din acest an greu; am înmormântat o bunică, un unchi, un coleg de serviciu, pe mama colegei de grădiniță a lui Matei; în jurul nostru, alți oameni și-au înmormântat (sau vor face asta zilele următoare) oameni dragi, iar de curând, cu toții ne-am înmormântat Regele. 
          Sâmbătă: care de televiziune, polițiști, patrule, mașini cu stegulete, un Bulevard Magheru pregătit de un ultim drum, ultimul drum al Regelui. Eram copil când a venit în '92 în țară, copil și când învățam la ora de istorie că la 5 ani si ceva, copil fiind, devenea Rege, și copil am rămas până la final, într-o Românie care și-a pierdut valorile, demnitatea, onoarea, reperele de orice fel. Copil, cu niște copii care nu sunt sigură că vor mai învăța la istorie despre Rege. 
          De obicei, întâi afli că există regi prin intermediul poveștilor; acolo regii au copii - prinți și prințese - care trec prin diferite probe spre maturizare și finalul este unul fericit. Povestea României nu știu ce sfârșit va avea, pare o prințesă răsfățată care nu se va maturiza vreodată. Atâta timp cât nu știm sau nu suntem lăsați să apreciem ceea ce avem, cât timp nu ne vom regăsi identitatea, onoarea, valorile, toate vor fi în zadar... și anii tot mai grei, căutând un drum pe care l-am rătăcind cândva; cineva, nu se știe cine, a uitat să lase în urmă pietricele care să strălucească în lumina lunii... 
         "Nihil sine Deo!" ( "Nimic fără Dumnezeu!") e mai mult decât deviza unui Rege, e un adevăr fără de care viața nu va fi nicicând trăită cum se cuvine, aceasta ar trebui să ne fie prima lecție de învățat în anul care vine... Pentru că Regele Mihai I avea dreptate: lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” Dacă nu credeți, priviți puțin în jur, la cum ne purtăm unii cu alții, copiii cu părinții, frații între ei, prietenii, rudele; opriți-vă din drum și luați seama la agitația din fiecare zi, la fuga în care trăim, la nepăsarea de care dăm dovadă în atâtea situații, la teama cu care am ajuns să pășim pe stradă, la neîncrederea care ne este sădită pe nesimțite, la toate mesajele subliminale sau pe față împotriva familiei și a nașterii de copii (un exemplu aici), la toate lucrurile care s-au întors pe dos de dragul corectitudinii politice.
          Țara, lumea, au ajuns într-o așa stare, că munți întregi de zăpadă nu cred că le-ar putea curăța... și ninge atât de frumos la ora la care scriu aceste rânduri... mi-e dor de vremurile în care totul era simplu și curat, iar neaua crea decoruri de poveste... mi-e dor de simplitatea și curățenia unor timpuri de care nu ne-am bucurat suficient și pe care acum le-am vrea înapoi, dar nu se mai pot întoarce... mi-e dor cum îi e actriței Oana Pellea:de frumos şi de bun. Mi-e dor de oameni delicaţi şi buni. De oameni deştepti şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun simţ şi bunăvoinţă...” mi-e dor și... doare... sper să dăm răspunsuri bune provocărilor care vor veni în noul an, să ne regăsim identitatea, buna-cuviință și măsura!


       „Crede-mă pe cuvânt că mai mare minune decât viaţa nu există, că mai mare virtute decât modestia nu există, şi mai mare bucurie decât iubirea nu există. Şi peste toate e Dumnezeu.” 
(Oana Pellea)
         
          



P.S.: imaginile le-am găsit la Sandrina, hangița mea preferată, știu că mă va ierta că le-am împrumutat fără să o întreb înainte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS