19 iunie 2016

Măcar o dată

Să fie-o dimineață-albastră
după o noapte de neprihănit
și gândurile-mi să se
priponească-n tăcere!
Să-nvăț lumea
silabisind-o, pe anotimpuri
și sentimente separate,
încât sufletul să-și făurească-
printre vulcani de zăpadă
și focuri de gheață-
arhitectura fericirii!
S-apună apoi soarele,
să-l aplaud și să se-ntoarcă,
să cheme luna și să-mi
simt articulațiile dorințelor
pocnind, să-mi urlu-
privind astfel Universul-
disperările noi și renunțările vechi
și singura gravitație existentă
să fie cea a inimilor! 

(20 ian 2005)



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

Un comentariu:

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML