14 aprilie 2016

Stai acasă, inimă!

             
           Azi aștept ploaia așa cum nu cred că am știut vreodată să o fac. O aștept să se reverse peste lume, să o curețe de praf, de-amar, de ipocrizie, de neputințe... o aștept să plângă tot ceea ce eu nu pot, pentru că nu mai sunt copil, să pot lăcrima în voie, oricând și oricum.
            Azi aștept ploaia mai ceva ca într-un descântec de Ana Blandiana. Să pună capăt nerăbdării și fugii nebune în care cu toții am intrat, să ne facă să stăm puțin pe loc, așa cum de mult nu am stat, să ne așeze inima înapoi în piept și să o ascultăm picurând, să o privim, să o adulmecăm. Nu-i așa că nu mai știți cum miroase ploaia? 
            

Azi aștept ploaia, chiar dacă nu voi ieși afară să dansez. 



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

4 comentarii:

  1. miroase a libertate dezlantuita.
    https://www.youtube.com/watch?v=LG4DBldUREQ

    RăspundețiȘtergere
  2. :) O interpretare pe sufletul meu, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Plouă cu izbituri tăioase, nu-mi place.
    Ador ploile blânde!

    RăspundețiȘtergere
  4. D-na Gina, eu am momente cand imi plac ploile si altele cand nu, dupa stare, probabil.

    RăspundețiȘtergere

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML