22 aprilie 2016

O istorie veche

Cu flori de crâng
Te'mpodobești, de tine beată,
Dar n'ai simțit tu niciodată
Că florile din plete plâng?
Sărmană fată!


Trecând pe lunci
Tu rupi o floare'mbobocită,
Și'o floare ce'i? Nu esti oprită
S'o rupi când vrei, și s'o arunci
Apoi strivită


 Și tu socoți
Că toată vorba e jurată,
Că tot ce'mi spui e spus o dată
Iubitul tău e cum sunt toți ,
Și ce'i o fată?

Tu vrei să placi
Acelui ce, cuprins te'aprinde,
Când tu aprinsă'l vei cuprinde,
Tu vrei un pat de flori să'i faci?

Și el te vinde!

Și va pieri
Din veselii tăi ochi splendoarea
Te vei topi, tu'nfloritoarea,
Și aruncată'n drum vei fi
Și tu, ca floarea


Și poate crezi
Că floare iarăși te poți face,
Că plânsetul cu vremea tace?
Dar caută în pieptul tău, să vezi
E-ntr-nsul pace?

(George Coșbuc, via Poeții nostștri)



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML