24 octombrie 2011

Toamna se numără minunile!

Învăţ să-ţi fiu, aşa cum odinioară învăţam să respir cu dorul în piept. Nici nu ştiam câte dormeau în mine, în adâncuri de suflet şlefuit de vreme. Cu fiecare frunză care îngălbeneşte şi cade, se nasc în mine gânduri şi vise, speranţe. Le adun pe toate în palme şi le îndrept către Dumnezeu...

Nici că mi-aş fi putut dori o toamnă mai frumoasă şi mai caldă!...




Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

Un comentariu:

  1. Nu-i aşa cum poate să încălzească o scânteiuţă :) plină de minune Dumnezeiască? Şi mânuţele alea mici, picioruşele... :). Ştiu că ştii despre ce sun eu aici... Încerc să vă închipui şi zâmbesc! Vă îmbrăţişez cu drag!

    RăspundețiȘtergere

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML