04 decembrie 2009

Suntem doar nişte călători în timp!

Cum ar fi să te îndrăgosteşti de un bărbat care dispare când te aştepţi mai puţin şi pe care nu ştii când îl vei revedea? Ce înseamnă viaţa alături de un om care încearcă să păcălească timpul, dar şi pe el însuşi, ca să stea mai mult cu femeia iubită? Cât de puternică poate fi dragostea şi cât de multe poate ea? Aceste răspunsuri şi multe altele în filmul "Soţia călătorului în timp". Cei care au văzut "Notebook" o vor recunoaşte cu siguranţă pe actriţa din rolul principal.

Eu mă gândesc doar că nu e nevoie să călătorim (fizic, pentru că mental şi sufleteşte o facem des) în timp, ca să fim nesiguri pe existenţa noastră şi a celor din jur. Azi suntem, mâine... nu se ştie. Şi poate că ACUM, AZI ar trebui să începem să trăim cum se cuvine. Să fim mai puţin răi, mai puţin egoişti, mai calzi, mai tandri, mai blânzi, mai... etc. Să trăim clipa, da, dar cu responsabilitatea consecinţelor. Pentru că "a trăi clipa" nu înseamnă să te dai peste cap în fel şi chip, să dai iama în primul "Coffee shop" după "Maria (şi) Juana", sau să te întinzi în n paturi alături de primii/ primele care îţi ies în cale şi exemplele pot continua. Cine alege să trăiască aşa clipa, va simţi, fără îndoială, frustrarea de după, sentimentul de goliciune, de singurătate, de "nu merit nimic" sau "nimeni nu mă vrea". Pentru că, la urma-urmei, dacă alegi să nu te respecţi şi să te comporţi aşa, cum ai putea pretinde să fii respectat/ă?

E drept, suntem oameni şi greşim. Dar avem dreptul să ne pară rău, să ne scuturăm de praf, să ne ridicăm şi să continuăm să trăim. Dacă, totuşi, nu ne pare rău? Mai bine să nu încercăm să aflăm!

P.S.: Să nu se înţeleagă greşit, nu am nimic cu nimeni, fiecare e liber să trăiască aşa cum vrea, atâta timp, însă, cât o face în cunoştinţă de cauză, cât ştie ce îl aşteaptă. Pentru că toţi alegem, în fiecare clipă, dar câţi dintre noi suntem dispuşi să ne asumăm ce va urma, bun sau rău?



Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

5 comentarii:

  1. Eu cred că toţi suntem soţiile sau soţii unor călători/călătoare în timp - într-un fel sau altul.

    Ca să avem o viaţă frumoasă, de care să fim mulţumiţi la sfârşit de călătorie, ar trebui să o trăim mereu gândindu-ne să profităm de fiecare clipă pentru a putea să o facem şi mai bogată şi mai fericită.

    Eu de exemplu, nu uit nici o clipă să spun ce simt când simt, să mă bucur sau să iubesc. Nu am închis copilul de mine în anii pe acre îi am şi nici nu îmi este jenă să-l las afară ca să se bucure şi alţii de el...

    Ca să primeşti, trebuie să dăruieşti, iar în ziua de astăzi, aici este marea problemă: toţi aşteaptă - din nefericire asta nu se numeşte viaţă ci hibernare sufletească!

    Te îmbrăţişez prietenă dragă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca bine zici tu, hangita! :)

    Eu am asternut doar o parte din semnificatii, insa sunt atatea.

    Multumesc pt tot!
    Te imbratisez si eu!

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca e foarte misto filmul, d-ala de ma face pe mine sa plang o ora jumate :)
    l-am cautat pe retea, dar nu a aparut inca! Abia astept sa-l vad!
    PS: The Notebook am vazut de vreo 10 ori :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Yep, e d-ala de te face sa plangi. :) Eu l-am vazut cu sotul, la cinema. Noi doi si inca 5 spectatori, restul cred ca erau la New Moon. :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. El calator, ea calatoare ... da. Totul este sa ne insotim frumos in calatoria noastra.

    O sa-l trec in lista, sper sa-l vad in curand.

    RăspundețiȘtergere

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML