Translate

Cel care are

Sandrina își oferă serviciile de content writer pentru a-i salva viața soțului ei

17 august 2018

"Scriu de când mă știu. Și am scris de toate. De la articole de turism, la articole de: parenting, viață, motivaționale, sociale, politice, cuplu, etc. În timp, acest fapt a devenit un fel de a fi. O stare de a respira cumva corect. Scrisul este ca o amprentă care face parte din mine. Sunt content de peste 10 ani de zile.
Dacă știți pe cineva care are nevoie de talentul meu pentru a scrie în reviste, ziare, pagini de facebook sau pagini web (pe care le pot și administra), articole pentru blog, etc - vă rog să le lăsați un semn de carte la adresa mea! În acest fel, voi reuși să adun banii pentru operațiiile soțului meu mult mai repede!
Vă mulțumesc!

***

“In ianuarie, viata mea avea sa se schimbe pentru totdeauna. Intr-o zi ca parea ca oricare alta, am aflat ca sotul meu a fost diagnosticat cu doua tipuri de cancer. Cancer gastric si cancer esofagian. Mai precis Adenocarcinom bine diferentiat G1, cu invazia in totalitate a peretelui intestinal - pT3N1Mx, limite de rezectie neinvadate tumoral si Carcinom epidermoid keratinizant bine diferentiat, 24 cm. Nu stiu cum as putea descrie efectul unui astfel de anunt. Este ca si cum te-ar inchide cineva intr-o camera si ti-ar lua aerul, lumina. Simti ca esti total neputincios. Te gandesti ca poate este o greseala. Apoi intelegi ca nu este. Ti se explica exact ca nu este o greseala. Te gandesti la sotul tau. La viata voastra. Apoi, iti vin in minte ca o lama de cutit...copiii! Doua fete. Una de 7 ani care a trecut deja prin traume si ea. Iar cealalta de 10 ani. Doua fetite care dupa ce afla, dupa ce vad mai multe aspecte si inteleg si ele ce se poate intampla, te roaga zi de zi cu lacrimi in ochi sa nu il lasi pe tati sa moara. ca si cum la tine ar sta toate rasunsurile! ca si cum tu poti sa faci minuni. iar ele spun: “Mami, tu mereu ai putut orice! Nu il lasa pe tati sa moara!”. Cum sa le raspund? Ce sa le spun?
Costul total al tratamentului a venit si ele ca o bomba de la Hiroshima. 27.000$. Am vandut apartament, masina, ne-am imprumutat, asigurarea a acoperit o parte. Ramasesera 5000$. Am scris oamenilor. Am sperat. M-am gandit ca toate cele bune pe care si eu le-am facut se vor intoarce. S-au intors undeva la 1600$. Clinica ne-a tot amanat pana in aprilie cand au decis ca ne accepta daca platesc in rate. Am acceptat. Sotului meu i-au fost inchise niste plagi, a fost supus unor interventii la esofag, i s-a inlocuit o parte a acestuia, dar din cauza ca tratamentul a pornit foarte tarziu, a facut niste complicatii. Actulamente, pe langa suma de la rate, iar avem nevoie pentru cele 3 operatii de 5000$. De unde? Am avut in derulare 5 contracte ca si copywriter si content writer. Doi dintre colaboratori s-au retras insa. Cu banii acestia acopeream chiria+traiul zilnic+scoala+ratele la banca si la clinica. Daca stiti pe cineva care are nevoie de un content writer experimentat, va rog sa imi lasati mesaj. Pot munci 24/24 de ore daca este nevoie. Vreau doar sa cred ca prietenul meu cel mai bun, tatal fetelor mele, iubitul si sotul meu, mai are o sansa! O sansa sa isi vada fetele crescand si o sansa sa putem imbatrani impreuna!

Pentru asta, avem nevoie de 5000 de persoane care sa doneze 1$ sau de 500 care sa doneze 10$! Va rog sa nu ne lasati singuri si sa inchideti cerul pentru noi! Vrem sa credem ca inca mai exista umanitate, solidaritate si bunatate!
Cei care simtiti sa ne fiti alaturi, puteti face donatii in contul mamei mele Georgeta Ilie:
CONT LEI: RO83BTRLRONCRT0364927101
CONT EURO: RO33BTRLEURCRT0364927101

Banca Transilvania, Adjud, Vrancea - Georgeta Ilie
SWIFT-ul Transilvania este BTRL RO22
Oamenii au nevoie uneori de ingeri si aici pe pamant! Fiti ingerii nostri...”

Articole in presa:
http://webcultura.ro/am-nevoie-de-5000-de-oameni-pentru-o-…/
https://monitoruldevrancea.ro/…/ramona-sandrina-fostul-man…/
https://www.vrancea24.ro/apel-umanitar-o-vranceanca-are-ma…/
Oamenii au nevoie uneori de îngeri și aici pe pământ! Fiți îngerii noștri!
Multumesc frumos și anticipat tuturor care în acest drum plin de tristeți, revolte, dureri și întuneric, simt să ne fie aproape!"


Pe Sandrina o găsiți pe Facebook https://www.facebook.com/RamonaSandrina
sau pe blog https://sandrinaramona.wordpress.com/


În spatele unei femei puternice, e un bărbat și mai puternic

          Scriu rar, spre deloc. Poezia a intrat în vacanță, am alte priorități momentan și ele nu țin deloc de partea creativă din mine, ci de cea tehnică. Uimitor sau nu, am și așa ceva. Spun asta pentru că nu puțină lume are impresia că femeile nu se pricep la tehnologie, sau că nu ar putea înțelege ceva tehnic. Eu zic să le dați o șansă, s-ar putea să fiți plăcut impresionați.     
     
         În general vorbind, oamenii nu trebuie subestimați, ci, din contră, încurajați. Pentru că fiecare dintre noi are resurse pentru orice, trebuie doar să le descopere și să le pună în valoare. În ceea ce mă privește, domnul soț a avut un rol important atunci când eu am crezut că nu pot sau că nu mai pot face ceva; el a fost cel care mi-a spus ce vede în mine, ce talente ascunse am, ca să zic așa, și m-a împins de la spate când a considerat că e cazul. Și a fost bine. 
         Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la faptul că, dacă în spatele unui bărbat puternic, e o femeie și mai puternică, e valabilă și viceversa. O femeie care nu are susținere, - indiferent că e vorba de casă, de creșterea copiilor, de serviciu - va face față cu greu sarcinilor și se va frustra că nu poate mai mult, fie pentru ea, fie pentru cei apropiați. Pentru sănătatea cuplului și a familiei, bărbați din toată lumea, implicați-vă! Dragi femei, lăsați-i să vă ajute! Știu sigur că sunt multe femei care consideră că nimeni nu poate avea grijă de copil mai bine ca ele, care spală, calcă, fac curat, gătesc și consideră că nimeni nu poate face asta mai bine, care ajung să fie epuizate și nervoase pentru că ele fac tot și soțul nimic, pentru că, ce să vezi, el ar vrea, dar nu e lăsat. Perfecțiunea nu ține de foame, critica, sau "ochiul soacrei", nici atât, liniștea familiei e mai prețioasă decât orice orgoliu. 
         Mai sunt câteva săptămâni de vacanță și acum îmi pare că au trecut prea repede. Dar când stai și numeri zilele până ajungi să îți vezi copiii, timpul trece greu... în definitiv, fiecare face ceea ce poate, cu ceea ce are la îndemână... 

Seară de vară în Parcul Tineretului

poze cu telefonul din dotare








P.O.H.U.I

Să mă aștepți în gară, Tată!

09 august 2018

„ Și, acum, vei pleca pe Pământ!
- Îmi ștergi tot? Tot ce știu, tot ce pot, tot ce sunt?
- Da.
- Și cum mă voi descurca?
- Vei fi ceea ce ești deja, dar nu vei conștientiza. Și te vei zbate să ajungi la esența ta. Vei fi precum vremea. Ploaie, vânt, furtună, gheață, ninsoare, soare. Poartă-te ca un musafir bine crescut! Ajută-ți gazda când ți se cere ajutor, fii plăcut cu pruncii ei, respectă regulile casei, strânge în urma ta, ascultă-i poveștile, spune poveșți, zâmbește des, îngrijește și iubește tot ce vezi și auzi. Când e timpul să pleci, verifică să nu lași locul în care ai stat în dezordine. Privește lung în urmă și fii mulțumit că trecerea ta a lăsat semne frumoase, că ai fost un turist de care își va aminti cu plăcere. Achită ce ai de achitat și nu-ți îngreuna bagajul! Fă loc multora dintre bagaje în inima ta. Fă tot ce ține de tine, folosește tot ce descoperi în tine, fă-te util și plăcut, nu fii pătimaș și nici nu da mai multă importanță lucrurilor decât sunt deja! Nu cauta sensuri și nu purta grijă zilei următoare! Totul e planificat. Nu te atașa până la epuizare, nu trăi la extreme, ci pe mijloc, nu te pedepsi, nu exagera, nu aduna, nu te arunca în captivitate!
Eșți într-o călătorie. Reacționezi în funcție de împrejurări, dar și de momentele pregătite. Știi ce ai de văzut, dar nu știi cum va fi vremea și cât de profesionist e ghidul.
Nu fii laș și egoist! Ajută și lasă-te ajutat!
Nu ai nicio putere asupra celorlalți, nici ei asupra ta. Nu-i vei întâlni întâmplător și nici tu nu vei intra în viața lor la întâmplare. Respectă-le deciziile, felul în care călătoresc, modul în care reacționează. Nu veți fi toți la fel, pentru a putea să vă completați. Nu veți avea toți aceleași caracteristici, talente, manifestări. Nu te opri decât pentru a ajuta, nu-ți îndoi genunchii decât pentru a ridica pe celălalt de jos și a urca pe un munte.
Nu cere nimănui să-ți care rucsacul, decât dacă ești epuizat și nu mai poți. Dacă vei fi refuzat, nu te înfuria. Nimeni nu e dator să îți care rucsacul. Va face asta doar ca rezultat al nobleței. Mănâncă și mulțumește! O masă pusă înseamnă efort. Îți faci singur rost de hrană? Mulțumește că ai găsit.
Vei vedea! Ajuți, vei fi ajutat. Ești blând, vei învăța și pe celălalt blândețea. Ești bun, vei primi bunătate.
Nu interveni în drumul celuilalt! Vrei să ajuți? Iubește-l! Iubește-i! Sunt călători ca și tine.
- Și dacă eu fac bine și ei nu îmi vor răspunde cu aceeași măsură? De unde voi primi binele?
- Haha! De la agenția turistică.
- Bun, am înțeles! O să-Ți povestesc impresii când mă întorc Acasă. Din când în când îți voi trimite vederi și câteva mesaje. Posibil să mă simt atât de bine, încât să uit de Tine. Posibil să fiu atât de entuziasmat și uimit de ceea ce văd încât să uit să îți trimit mesaje. Posibil să mă prindă furtuna, să naufragiez sau să mă rătăcesc prin munți și să nu pot să îți trimit vederi. Mă voi bucura de orice minut și voi fi pregătit să fac față provocărilor. E o aventură, nu?
- Da. Pleci fără să știi cine ești, de unde vii, unde ești și cum și cu ce te întorci, depinde de ține. EU sunt aici. Te voi aștepta. Cu sau fără mesaje, discuții, cărți poștale, Eu sunt aici.
- Să mă aștepți în gară, Tată! Nu știu dacă mă întorc prăfuit, obosit, triumfător, cu buze arse de soare, însetate, dar știu că voi zâmbi. Da, voi zâmbi. Nicio călătorie nu se uită. Toate călătoriile au ceva aparte. Dar și asta voi uita! ”


De astăzi nu mai scriu...

08 august 2018

uneori, simt exact la fel
 
 
M-am hotărât, de astăzi nu mai scriu,
E prea multă risipă de cuvinte.
Şi drept să spun, aproape că nu ştiu
De-or folosi cuiva, de-aci "nainte.

Nu este hotărâre de moment
Sau rezultatul nu ştiu cărui vis,
Ba, am primit chiar şi-un avertisment;
Că prea târziu m-am apucat de scris.

Dac-aş fi fost o iotă mai precoce...
Ar fi-nţeles, primeam şi ajutor,
Dar nu am har, chemare şi... nici voce,
Mi-a precizat... puţin iscoditor.

Şi plictisit, s-a-ntins în jilţul lui
Fin, aurit şi "nalt cât o cetate.
Aş fi dorit să spun, dar n-aveam cui,
Că mă simţeam jignit, fără dreptate.

Am ridicat privirea şi i-am spus;
Prietene, ascultă-mă ce-ţi zic,
Vino mai jos, când stai acolo sus,
Orice-ai privi se vede mult mai mic...

(Marin Bunget)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS