Translate

Ornamente quilling pentru brad

Atmosferă de iarnă urbană

12 decembrie 2018

în casă cald, la radio muzică bună, mâinile lucrează, sufletul se roagă, așteaptă...


Cer de decembrie

Lucru manual de sezon

06 decembrie 2018

crengu quilling
quilling

evantai hartie
îngerași din hârtie

handmade de iarna
brăduți din fetru, om de zăpadă din discuri demachiante

Omului

03 decembrie 2018

2008
2018
      
        Pe 3 decembrie 2008 aveam o lună de când eram împreună și sărbătoream relația și ziua ta în oraș, cu papanași.  10 ani mai târziu sărbătorim cu copilași. :)) 
       Mă uit ce tineri eram și ce tineri, totuși, am rămas. 
       Pentru că secretul meu nu e secret, ești doar tu și eu la un loc, un noi care am reușit să păstrăm ce era de păstrat și de înmulțit ce era de înmulțit.

La mulți ani ție și la cât mai mulți ani nouă împreună, oricâte provocări s-ar mai ivi!





Anul renunțării

01 decembrie 2018

            Scriam pe la începutul anului că s-ar putea să-mi fi găsit cuvântul care să-mi definească anul și acela era ”anduranță”. Ei bine, începutul lui 2018 a fost greu, când scriam despre anduranță eram proaspăt șomeră ( încheiasem 2017-le depunând actele necesare ), cu un concurs de angajare la stat în desfășurare... 
            Acum, tot stând și gândindu-mă la cum a fost 2018, am realizat că a fost, de fapt, anul renunțării. Al renunțării la pretenții, pe alocuri la orgolii, la oameni, la ideea că va mai fi vreodată bine și că voi mai găsi un serviciu așa cum avusesem cândva, al renunțării la multe alte lucruri care făceau parte din mine. Nu degeaba spune românul că la omul sărac, nici boii nu trag, sau că un necaz nu vine niciodată singur. Când abia începusem să ne cunoaștem și să mă aibă, cum s-ar spune, de novice, poeta Maria Barbu s-a stins;  când tocmai îmi intrasem în mână la muncă și mă resemnasem, ca să zic așa, a trebuit să aflu de boala unui om bun și blând, care a mai trecut și prin durerea pierderii unui fiu în această viață; când în sfârșit mă hotărâsem să pun în linie dreaptă împlinirea unui vis, mi-a crăpat hardul laptopului și am pierdut bună parte din tot ce aveam în el...
            De fapt, ideea din spatele a ceea ce numesc eu renunțare, e să înveți să nu te atașezi din nimic din cele ce aparțin lumii, pentru că totul e deșertăciune, nimic nu e etern: nici școala, nici serviciul, nici oamenii. Nimic nu trebuie luat ca garantat, că e al tău și gata; nu, în  orice clipă se poate schimba totul. Unii au aflat asta într-un mod mai dur decât am aflat eu ( și mă gândesc la oamenii, cu copii sau nu, care s-au despărțit după niște ani de stat alături de cineva ), așa că poate nu am niciun drept să mă plâng.
           Dincolo de orice experiență, important e să nu te pierzi pe tine, să nu-ți pierzi demnitatea, speranța și mai ales credința. Pentru că orice situație vine cu ceva de învățat; da, experiența chiar e cel mai dur profesor, întâi îți dă testul și apoi îți spune care era lecția. Iar la sfârșit descoperi că ai mai acumulat ceva, că ai mai crescut, că în ciuda lacrimilor vărsate și ale obstacolelor întâmpinate, ești un om întreg și mult mai puternic. Pentru că ceea ce nu te omoară, te face așa.
         Recitind ce am scris până aici, îmi dau seama că cineva ar putea spune că sunt numai platitudini. Poate, până le înveți pe pielea ta. Nu știu ce va mai fi până la sfârșitul anului, nu știu ce va fi în 2019, dar știu că orice s-ar întâmpla, undeva voi găsi resurse să înfrunt orice provocare.

Fii tu România!


 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS