Translate

Domnul cel de nemurirea noastra, Eminescu...

Frânturi de București sub zăpadă

11 ianuarie 2019

toate fotografiile sunt realizate astăzi, 11. 01. 2019, dar au surse diferite, menționate în legende

Biserica Militară Sf. Mucenic Mina - arhiva personală

la mall AFI Cotroceni - arhiva personală

o vedere de la etajul 9 - de la o prietenă

vedere de la etajul 1 - de la altă prietenă

vedere de la geamul sufrageriei mele, de la etajul 4 - arhiva personală

vedere de la geamul bucătăriei, spumă de albuș peste tot :-D - arhiva personală

Lecțiile lui 2018

- să nu mă mai subestimez;

- Dumnezeu ne vrea demni, nu proști, nu slabi de înger;

- orice șut în fund e un pas înainte; la început mai greu, apoi cu tot mai multă hotărâre;

- să nu-mi mai  pierd încrederea, să îmi păstrez credința;

- când cred că nu mai pot deloc, mai pot un pic, e doar o problemă de odihnă și de motivație;

- nu-mi plăcea (și nici acum nu-mi place prea tare) să fiu în fața oamenilor; eu eram cea de la celălalt capăt al firului, din spatele aparatului foto sau al camerei de filmat; 2018 m-a pus să-mi înving această reținere, că nu e chiar fobie și m-a făcut să fiu omul din fața oamenilor; și n-am murit, doar am mai învățat ceva despre mine, că dacă vreau, pot;

- de când lucrez cu publicul, am înțeles că cei care se poartă urât cu funcționarii, nu fac asta pentru că au ceva personal cu ei, ci pentru că au acumulat supărări și frustrări pe care le varsă primei persoane pe care o întâlnesc;

- un sistem bolnav nu se poate vindeca de sus în jos, ci mai degrabă invers, de la cel mai mic la cel mai mare, fiecare poate aduce o schimbare, numai să vrea;

- niciun vis nu e pierdut cât încă mai respiri, cât încă îi mai dorești împlinirea;

- niciun copil nu-și va aminti cât de ordonată era casa, dacă a purtat haine/ încălțăminte de firmă, ci va reține mai degrabă momentele petrecute cu tine; nu va duce dorul jocurilor de ultimă generație, ci dorul timpului cu mama și cu tata, cu familia lui; va ști exact cât ai stat cu ochii în telefon sau în calculator, pentru că acela e timp pe care nu l-ai petrecut cu el... tu ești modelul său, ceea ce vede la tine, aceea va face! îi poți crea amintiri frumoase și o copilărie la fel, sau îl poți ignora, dar să ții minte că ceea ce semeni, aceea vei culege! iar asta e valabil și în relațiile cu cei din jur;

-să cern, să nu mai pun orice la suflet, să mă detașez;

-deja clasice, sfaturile părintelui Paisie Olaru: să nu crezi tot ce auzi, să nu faci tot ce poți, să nu spui tot ce știi, să nu dai tot ce ai.



Hai afară la zăpadă...

10 ianuarie 2019


     Îmi place să merg târșâind prin zăpadă, să privesc pierdută copacii îmbrăcați în spumă de albuș și să le scutur crengile încătcate, să aud omătul scârțâind sub picioare, să inspir aerul rece și curat al orașului proaspăt nins.
       M-aș întinde pe zăpadă și aș rămâne așa, până m-aș face una cu pământul înghețat, ca să răsar în primăvară proaspătă, ca după o lungă hibernare.  Întotdeauna mi s-a părut că iarna aduce cu ea o puternică impresie de puritate, de parcă neaua ar curăți toate păcatele, toate imperfecțiunile, toată urâțenia lumii.
       Iarna asta mi-e dor de săniuș și să fac oameni de zăpadă, mi-e dor de căldura și mirosul focului de lemne și de ceața care se lasă ușor, seara, la sate, de coșurile fumegânde ale caselor și de bucuria de a fi copil, sau de a fi, pur și simplu.

Și a fost Emil Brumaru...

07 ianuarie 2019

* * *

Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună
Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-şi culce,
Când ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.

Doar o constatare

am constatat că mi-e dor să scriu; n-ar fi nicio mirare, doar că simt nevoia unui jurnal, unde să fiu eu cu mine și cu gândurile mele; pe blog nu pot fi diseca atâtea câte aș vrea, nu pot și nu vreau să fiu atât de personală aici; blogul rămâne pentru ceea ce am de împărtășit lumii, fără a vrea să o impresionez, căci nu pentru asta trăiesc; e atât de frumos Bucureștiul acoperit de ninsoare și uneori reușesc să surprind câte un apus minunat; 

să trăim și să ne bucurăm, așadar!


Căsnicia se repară, nu se aruncă la gunoi!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS