După 10 ani

26 mai 2017

            Mi-am petrecut cea de-a 22-a aniversare cu înghețată, cireșe, trei prieteni dragi și multă voie bună, în lipsa celui care ar fi trebuit să fie atunci lângă mine, pentru că era plecat în străinatate. Trei zile mai târziu, în ciuda distanței, aveam să pun punct acelei relații de aproape patru ani, iar la trei săptămâni după această decizie aveam să aflu că mi se va îndeplini una dintre cele mai mari dorințe și că voi pleca în Franța, cu bursă.
            La 22 de ani eram rebelă, ușor tupeistă (bine, mai mult tupeistă), sinceră (dureros de sinceră cu cine simțeam că merită), încăpățânată, idealistă și ușor naivă, aveam incredibil de multă încredere în oameni și dădeam multe șanse, îmi căutam feminitatea fără a ști cu precizie ce înseamnă asta și drumul în viață, despre care credeam că trece printr-o carieră.
           Acum, azi, la 23  32 de ani, după un examen de licență fără tragere de inimă și un master care să acopere golul unei alte burse franceze ratate fără voia mea, după niște alte căutări, greșeli, dezamăgiri și totuși îndrăzneli, refacere și recunoaștere a celui ce trebuia să fie, după un an în acel domeniu pentru care mă pregătisem - an cu bucurii și împliniri -  și doi copii, lucrurile stau cu totul altfel. Reușita în viață nu înseamnă neapărat carieră, prieteni mulți nu înseamnă și buni, să știi să taci și să iei distanță când trebuie e chiar vital, să nu-ți poți spune părerea într-o prietenie/relație sau să nu poți cere să ți se împărtășească ceva, pentru că nu ești preot, înseamnă că ceva trebuie schimbat.
           Și da, nu mai sunt naivă, cel puțin nu în același procent cum eram cândva. Am avut grijă să-mi dezvolt un anumit grad de nesimțire, de indiferență, ca să nu mai pun totul la suflet și să mă macin pentru ce nu depinde de mine și pentru ceea ce alții nu vor să schimbe în viața lor. Lorna Byrne ar spune că mi-am întemnițat iubirea... Și tot ea mai spune niște adevăruri frumoase în cartea „De unde vine iubirea:

          „Este important să aducem iubirea de viață la locul de muncă - indiferent care este el. Nu trebuie să vă iubiți slujba - ar putea fi departe de aspirațiile voastre - , dar dacă o faceți cu iubire de viață, vă veți putea bucura de ea, veți face o treabă bună și veți profita de toate oportunitățile pe care vi le oferă. [...] Când abordezi serviciul sau orice sarcină cu iubire de viață, sarcina devine mult mai ușoară, capeți mai multă încredere în tine și începi să vezi lucrurile pozitive în activitatea pe care o faci. [...] Oamenii care iubesc cu adevărat viața adeseori nu se găsesc în cele mai importante posturi. Poate că nu au nevoie de atât de multe precum ceilalți în ceea ce privește stimularea, recompensa, dar adeseori, totuși, trăiesc vieți mult mai satisfăcătoare și mult mai fericite decât cei care caută un statut mai înalt.
 [...] 
           Să te bucuri de viață este o decizie pe care trebuie să o luăm toți, indiferent cât de rău se prezintă lucrurile. Trebuie să iei decizia conștientă  că iubești viața. N-o să se întâmple de la sine și nimeni n-o poate face pentru tine. Un mod de a te ajuta să devii conștient de propria iubire de viață este să-ți amintești de momentele în care te-ai bucurat de viață. Trebuie să vedem micile bucurii din viața noastră. [...] Mă refer la bucuria adusă de fiecare moment al zilei, pentru că viața noastră este alcătuită din lucruri mărunte.”

           Nu știu dacă am regrete pentru lucruri pe care nu le-am făcut, poate pentru cele făcute fără fie prea bine gândite sau fără să dau atenția cuvenită semnelor de pe drum...
           De o vreme bună simt că bat pasul pe loc, am înțeles-o perfect pe Irina când a scris această postare, totuși sunt conștientă că mai am de crescut în multe privințe (chiar și în cea a iubirii de viață), că sunt doar o bucată de lut în mâna unui olar iscusit, iar copiii mei sunt ajutoarele sale de nădejde. Așa că aștept să văd cu ce mă mai surprind anii care vin. 2017 e croit să mă călească și să mă pregătească pentru experiențe viitoare, altfel nu înțeleg de ce mă simt așa copleșită uneori.

           S-au dus 10 ani ca niște clipe... ani cu bariere pe care le credeam de netrecut, cu orizonturi cucerite, cu colțuri de suflet șlefuite...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS