24 mai: Ziua Fraților

O floare cu parfum de neuitat

Zdrobită primăvară

19 mai 2017

E răsturnată parcă lumea peste mine,
împinsă de durere și nevoi,
uitând că geografia proastă
are o soartă mai zdruncinată și mai vastă,
punându-ne pe noi
sub scutul greu de gheață ori de ploi.
Mă ghemuiesc și mă-nvelesc în gând,
zădărnicind cumva creșterea mea în muguri,
dorința de a-i ajuta
pe cei care se-aud plângând
și stau grămadă precum boabele de struguri.
Inima urlă după soare,
mintea se luptă să rămână
cât de cât trează și aprinde lămpi.
E-un peisaj absurd de trist
în pragul unei ere aburinde,
se cere celebrată tăcerea unei grinde
ce ține casa-ntreagă.
Cine va vrea să dreagă
ceea ce hoții au furat din suflet,
din aurul curgând în opere de duh?
Se plimbă păsări prin văzduh
și țipă disperate zărind până departe
întrega jupuire de pe fire.
Pe mine se prăvale, din nou,
această omenire. 

Joaca de sâmbătă

O hărnicuță

Cele mai frumoase flori

Restul e cancan

10 mai 2017

            Încă puțin, se face iunie și iaca s-a dus o jumătate de an. Grea jumătate, cu dureri, despărțiri, oboseală, dezamăgiri, neîmpliniri, mici bucurii pe alocuri...
            Și-un „te iubesc!” mare cât lumea, dintr-un suflet tare, într-un trup mic, o moțată care aseară, după declarația minunată, mi s-a năpustit în brațe, de parcă atunci ne revedeam după niște ani...

            Vorbe mari, dialoguri mici, fapte pe măsură, sentimente nebănuite:

            - Tati, când o să fiu eu mare, știi cu cine o să mă căsătoresc?
            Tati ridică din sprâncene și așteaptă răspunsul prompt al flăcăului din dotare:
            - Cu Miriam! 
            Pam-pam! măcar știm ce să facem cu averea! 

            Concluzia e clară: esența e acasă, restul e cancan.

Cam așa

Amintiri din viitor: Are mama o fetiță...

...moțată, băiețoasă, iubăreață, veselă, răsfățată!



M de la Matrix. Sau de la Mark, Mark Zuckerberg

8 mai 2017

Previziunea “sumbră” a omului care a revoluţionat Internetul: Mark Zuckerberg anunţă că smartphone-urile sunt pe cale de dispariţie 

 

          „Facebook vrea să înlocuiască smartphone-urile, tabletele şi televizoarele cu o pereche de ochelari inteligenţi, care vor funcţiona cu ajutorul creierului uman şi care vor proiecta imagini direct pe retina ochiului, potrivit unui anunţat al companiei din cadrul conferinţei anuale  Facebook F8 din San Jose, scrie Business Insider.

         Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016.

          Practic, Zuckerberg a folosit această diagramă pentru a comenta strategia Facebook în trei paşi pusă la bătaie: în primă instanţă, îşi rezervă timp pentru a dezvolta o tehnologie de ultimă oră. Mai apoi creează un produs care are la bază această tehnologie. După aceea, îl transformă într-un ecosistem pe care dezvoltatorii şi companiile din afară îl pot folosi pentru a-şi crea propria afacere.

          Atunci când Mark Zuckerberg a anunţat acest plan, a părut a fi o mai degrabă o viziune măreaţă, lipsită de detalii.

          Pe planeta Facebook din 2026, toată lumea are acces la Internet, pe care marea majoritatea oamenilor îl vor obţine prin intermediul Internet.org, braţul de conexiune al Facebook. Zuckerberg a repetat în cadrul conferinţei de săptămâna trecută faptul că în prezent se lucrează la ochelarii smart care vor fi asemeni celor Warby Parkers. Pentru a întări aceste declaraţii, Facebook promite inteligenţă artificială atât de performantă încât se va putea discuta cu calculatoarele, asemeni cu oamenii. 

          Acest plan pare a fi interesant pentru societate şi pentru acţionarii Facebook. Însă provoacă scenarii viitoare nu tocmai plăcute, în care tot ceea ce vom vedea, auzi şi gândi vor fi uşor accesibile tehnologiei.

         Suntem cu un an mai aproape de 2026. Şi deşi lucrurile se mişcă destul de încet, ele încep să se adune, pe măsură ce planurile reţelei sociale de realitate virtuală şi augmentată, conectivitate universală la internet şi inteligenţă artificială sunt pe cale să se deplaseze lent de la fantezie la realitate.

         Michael Abrash, omul de ştiinţă al Oculus Research deţinut de Facebook, a comentat că în 5 ani “vom dezvolta o tehnologie care va permite scrierea cu ajutorul creierului, în momentul în care ne vom gândi la ochelarii inteligenţi”.

         Şi asta nu este totul! Scopul Facebook este de a împărtăşi, iar Oculus a dezvăluit “Facebook Spaces”, o aplicaţie socială VR care va permite întâlnirea dintre omenii din lumea reală şi “oamenii” care au o cască fixată. Pare puţin înfricoşător, dar este o formă de a exemplifica felul în care Facebook gândeşte că ne vom petrece împreună timpul în viitor.”


 

În ploaie

Un guvern mondial. Și Bertrand Russell știa, în 1953!

„Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii.”

„Până acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sunt indiferente la fericire, în special a celorlalţi.”


„În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducă­tori şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.”


„Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie, să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.”


„Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea să controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie... Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul... O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decît sub conducerea unui guvern mondial.” 

 (Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobel, în „Impactul ştiinţei în societate", 1953 )
 

Verde în fața ochilor

Muncim ca să trăim sau trăim ca să muncim?

            Vestea că o colegă din alt departament și-a dat demisia, m-a lăsat fără replică: lucra de foarte mult timp acolo, vreo 10 ani, parcă și nu cred că o vedea nimeni plecată. Ulterior am aflat și explicația, faptul că decizia a venit după ce i s-a făcut rău la serviciu și concluzia medicului a fost clară: din cauza stresului. 
            Gândindu-mă la alte situații, la oameni care au murit din cauza suprasolicitării de la locul de muncă și la care s-au adunat și alți factori, am ajuns la întrebarea din titlu: muncim ca să trăim sau trăim ca să muncim? Ne confundăm atât de mult cu un anumit ritm de viață, încât ajungem să nu realizăm că e o problemă, până când corpul nu dă semne ca atare. 
            Ceea ce mi se pare și mai trist, e faptul că schimbatul serviciului a ajuns să fie o sabie cu două tăișuri: dacă se întâmplă prea des, eticheta care ți se pune e că ai o problemă de acomodare; invers, dacă stai prea mult timp într-un loc, înseamnă că nu ai dorință de progres, de dezvoltare. Oricum ai da-o, pentru specialiștii în resurse umane nu e bine.
            De aici și până la a ți se spune într-o discuție telefonică „Poți să te duci la magazin, dacă nu mai vrei apeluri!”, e doar un pas. Și mintea mea creață care nu vrea să priceapă de ce există în marile corporații astfel de oameni. Sau poate că tocmai de-asta: mic cu mic, devine mare... 
            Oricum,  mie mi-e clar că am intrat de mult într-un cerc vicios, mi-e clar că lumea a devenit (sau e pe cale să devină) o junglă în care regula principală e „Scapă cine poate!” (că de supraviețuire deja nu mai poate fi vorba) și că dezumanizarea e un proces în plină desfășurare.
            Iar eu nu vreau s-aștept vârsta de pensionare, ca să-mi pot face planuri pentru visele și dorințele neîndeplinite încă. Astăzi, acum, trebuie să avem grijă de sănătatea noastră, să stăm mai mult cu copiii, cu nepoții, cu oamenii dragi! Astăzi trebuie să citim, să ne plimbăm, să privim cerul dintr-un hamac!
           Prefer să fiu Sălbaticul lui Huxley, decât să devin un om gol de simțăminte și de trăiri, care merge la serviciu ca robotul, pentru ca la sfârșitul programului de lucru, să-și primească binemeritata porție de drog, pentru veșnica relaxare și buna înțelegere cu toți ceilalți membri ai societății!

Quilling: Breloc "Melcul luxemburghez"

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS