Ultima zi de mai

31 mai 2017

în mâna Maicii Domnului

crengu's photos 

crengu's photos

Mai a fost cu multe fotografii. Poate iunie vine cu mai multe cuvinte...

Răscruce între lumi

30 mai 2017


Visez mereu o casă la un colț de stradă  
răscruce între lumi 
și ploaia care răpăie în pereți,
să curețe amintirile scrijelite
pe foi de prunc atemporal
atunci simt sufletul cum 
se agață cu ghearele de mine
și cuvintele amuțesc brusc
și dor
și doare lacrima
care se prelinge peste pozele vechi
copilăria rătăcită printre garduri
unde trenurile șuieră a pustiu
și ea, care se joacă cu păpușile
cu o altă fată
devenită soră de când îi spune  
mamă aceleiași femei
ce hoț poate fi timpul
și ce coșmar strecoară între
paginile acestei cărți
ea nu are soră
nici frate nu are
dar visează mereu
o casă la un colț de stradă
răscruce între lumi  
(07 mai 2017)

Mesajul zilei

29 mai 2017

                                                      

„Viața ți-o dă Dumnezeu după credință!

Sănătatea ți-o dă după trăire!

Iar bucuria ți-o dă după străduință!
Deci să ne străduim să fim niște tineri ultra-serioși!
Corect este ca atunci când te-ai căsătorit, să nu te mai desparți niciodată!”


Un strop de creativitate: floare de creion

Ca la 32 de ani

27 mai 2017

Cărți noi, flori și o tunsoare nouă. Cuvânt de ordine: schimbare; aceeași eu, dar cumva alta!




          22 mai 2017 - o excursie cu Matei și-o gară renovată                           26 mai-la aniversară


După 10 ani

26 mai 2017

            Mi-am petrecut cea de-a 22-a aniversare cu înghețată, cireșe, trei prieteni dragi și multă voie bună, în lipsa celui care ar fi trebuit să fie atunci lângă mine, pentru că era plecat în străinatate. Trei zile mai târziu, în ciuda distanței, aveam să pun punct acelei relații de aproape patru ani, iar la trei săptămâni după această decizie aveam să aflu că mi se va îndeplini una dintre cele mai mari dorințe și că voi pleca în Franța, cu bursă.
            La 22 de ani eram rebelă, ușor tupeistă (bine, mai mult tupeistă), sinceră (dureros de sinceră cu cine simțeam că merită), încăpățânată, idealistă și ușor naivă, aveam incredibil de multă încredere în oameni și dădeam multe șanse, îmi căutam feminitatea fără a ști cu precizie ce înseamnă asta și drumul în viață, despre care credeam că trece printr-o carieră.
           Acum, azi, la 23  32 de ani, după un examen de licență fără tragere de inimă și un master care să acopere golul unei alte burse franceze ratate fără voia mea, după niște alte căutări, greșeli, dezamăgiri și totuși îndrăzneli, refacere și recunoaștere a celui ce trebuia să fie, după un an în acel domeniu pentru care mă pregătisem - an cu bucurii și împliniri -  și doi copii, lucrurile stau cu totul altfel. Reușita în viață nu înseamnă neapărat carieră, prieteni mulți nu înseamnă și buni, să știi să taci și să iei distanță când trebuie e chiar vital, să nu-ți poți spune părerea într-o prietenie/relație sau să nu poți cere să ți se împărtășească ceva, pentru că nu ești preot, înseamnă că ceva trebuie schimbat.
           Și da, nu mai sunt naivă, cel puțin nu în același procent cum eram cândva. Am avut grijă să-mi dezvolt un anumit grad de nesimțire, de indiferență, ca să nu mai pun totul la suflet și să mă macin pentru ce nu depinde de mine și pentru ceea ce alții nu vor să schimbe în viața lor. Lorna Byrne ar spune că mi-am întemnițat iubirea... Și tot ea mai spune niște adevăruri frumoase în cartea „De unde vine iubirea:

          „Este important să aducem iubirea de viață la locul de muncă - indiferent care este el. Nu trebuie să vă iubiți slujba - ar putea fi departe de aspirațiile voastre - , dar dacă o faceți cu iubire de viață, vă veți putea bucura de ea, veți face o treabă bună și veți profita de toate oportunitățile pe care vi le oferă. [...] Când abordezi serviciul sau orice sarcină cu iubire de viață, sarcina devine mult mai ușoară, capeți mai multă încredere în tine și începi să vezi lucrurile pozitive în activitatea pe care o faci. [...] Oamenii care iubesc cu adevărat viața adeseori nu se găsesc în cele mai importante posturi. Poate că nu au nevoie de atât de multe precum ceilalți în ceea ce privește stimularea, recompensa, dar adeseori, totuși, trăiesc vieți mult mai satisfăcătoare și mult mai fericite decât cei care caută un statut mai înalt.
 [...] 
           Să te bucuri de viață este o decizie pe care trebuie să o luăm toți, indiferent cât de rău se prezintă lucrurile. Trebuie să iei decizia conștientă  că iubești viața. N-o să se întâmple de la sine și nimeni n-o poate face pentru tine. Un mod de a te ajuta să devii conștient de propria iubire de viață este să-ți amintești de momentele în care te-ai bucurat de viață. Trebuie să vedem micile bucurii din viața noastră. [...] Mă refer la bucuria adusă de fiecare moment al zilei, pentru că viața noastră este alcătuită din lucruri mărunte.”

           Nu știu dacă am regrete pentru lucruri pe care nu le-am făcut, poate pentru cele făcute fără fie prea bine gândite sau fără să dau atenția cuvenită semnelor de pe drum...
           De o vreme bună simt că bat pasul pe loc, am înțeles-o perfect pe Irina când a scris această postare, totuși sunt conștientă că mai am de crescut în multe privințe (chiar și în cea a iubirii de viață), că sunt doar o bucată de lut în mâna unui olar iscusit, iar copiii mei sunt ajutoarele sale de nădejde. Așa că aștept să văd cu ce mă mai surprind anii care vin. 2017 e croit să mă călească și să mă pregătească pentru experiențe viitoare, altfel nu înțeleg de ce mă simt așa copleșită uneori.

           S-au dus 10 ani ca niște clipe... ani cu bariere pe care le credeam de netrecut, cu orizonturi cucerite, cu colțuri de suflet șlefuite...

24 mai: Ziua Fraților

O floare cu parfum de neuitat

Zdrobită primăvară

19 mai 2017

E răsturnată parcă lumea peste mine,
împinsă de durere și nevoi,
uitând că geografia proastă
are o soartă mai zdruncinată și mai vastă,
punându-ne pe noi
sub scutul greu de gheață ori de ploi.
Mă ghemuiesc și mă-nvelesc în gând,
zădărnicind cumva creșterea mea în muguri,
dorința de a-i ajuta
pe cei care se-aud plângând
și stau grămadă precum boabele de struguri.
Inima urlă după soare,
mintea se luptă să rămână
cât de cât trează și aprinde lămpi.
E-un peisaj absurd de trist
în pragul unei ere aburinde,
se cere celebrată tăcerea unei grinde
ce ține casa-ntreagă.
Cine va vrea să dreagă
ceea ce hoții au furat din suflet,
din aurul curgând în opere de duh?
Se plimbă păsări prin văzduh
și țipă disperate zărind până departe
întrega jupuire de pe fire.
Pe mine se prăvale, din nou,
această omenire. 

Joaca de sâmbătă

O hărnicuță

Cele mai frumoase flori

Restul e cancan

10 mai 2017

            Încă puțin, se face iunie și iaca s-a dus o jumătate de an. Grea jumătate, cu dureri, despărțiri, oboseală, dezamăgiri, neîmpliniri, mici bucurii pe alocuri...
            Și-un „te iubesc!” mare cât lumea, dintr-un suflet tare, într-un trup mic, o moțată care aseară, după declarația minunată, mi s-a năpustit în brațe, de parcă atunci ne revedeam după niște ani...

            Vorbe mari, dialoguri mici, fapte pe măsură, sentimente nebănuite:

            - Tati, când o să fiu eu mare, știi cu cine o să mă căsătoresc?
            Tati ridică din sprâncene și așteaptă răspunsul prompt al flăcăului din dotare:
            - Cu Miriam! 
            Pam-pam! măcar știm ce să facem cu averea! 

            Concluzia e clară: esența e acasă, restul e cancan.

Cam așa

Amintiri din viitor: Are mama o fetiță...

...moțată, băiețoasă, iubăreață, veselă, răsfățată!



M de la Matrix. Sau de la Mark, Mark Zuckerberg

8 mai 2017

Previziunea “sumbră” a omului care a revoluţionat Internetul: Mark Zuckerberg anunţă că smartphone-urile sunt pe cale de dispariţie 

 

          „Facebook vrea să înlocuiască smartphone-urile, tabletele şi televizoarele cu o pereche de ochelari inteligenţi, care vor funcţiona cu ajutorul creierului uman şi care vor proiecta imagini direct pe retina ochiului, potrivit unui anunţat al companiei din cadrul conferinţei anuale  Facebook F8 din San Jose, scrie Business Insider.

         Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016.

          Practic, Zuckerberg a folosit această diagramă pentru a comenta strategia Facebook în trei paşi pusă la bătaie: în primă instanţă, îşi rezervă timp pentru a dezvolta o tehnologie de ultimă oră. Mai apoi creează un produs care are la bază această tehnologie. După aceea, îl transformă într-un ecosistem pe care dezvoltatorii şi companiile din afară îl pot folosi pentru a-şi crea propria afacere.

          Atunci când Mark Zuckerberg a anunţat acest plan, a părut a fi o mai degrabă o viziune măreaţă, lipsită de detalii.

          Pe planeta Facebook din 2026, toată lumea are acces la Internet, pe care marea majoritatea oamenilor îl vor obţine prin intermediul Internet.org, braţul de conexiune al Facebook. Zuckerberg a repetat în cadrul conferinţei de săptămâna trecută faptul că în prezent se lucrează la ochelarii smart care vor fi asemeni celor Warby Parkers. Pentru a întări aceste declaraţii, Facebook promite inteligenţă artificială atât de performantă încât se va putea discuta cu calculatoarele, asemeni cu oamenii. 

          Acest plan pare a fi interesant pentru societate şi pentru acţionarii Facebook. Însă provoacă scenarii viitoare nu tocmai plăcute, în care tot ceea ce vom vedea, auzi şi gândi vor fi uşor accesibile tehnologiei.

         Suntem cu un an mai aproape de 2026. Şi deşi lucrurile se mişcă destul de încet, ele încep să se adune, pe măsură ce planurile reţelei sociale de realitate virtuală şi augmentată, conectivitate universală la internet şi inteligenţă artificială sunt pe cale să se deplaseze lent de la fantezie la realitate.

         Michael Abrash, omul de ştiinţă al Oculus Research deţinut de Facebook, a comentat că în 5 ani “vom dezvolta o tehnologie care va permite scrierea cu ajutorul creierului, în momentul în care ne vom gândi la ochelarii inteligenţi”.

         Şi asta nu este totul! Scopul Facebook este de a împărtăşi, iar Oculus a dezvăluit “Facebook Spaces”, o aplicaţie socială VR care va permite întâlnirea dintre omenii din lumea reală şi “oamenii” care au o cască fixată. Pare puţin înfricoşător, dar este o formă de a exemplifica felul în care Facebook gândeşte că ne vom petrece împreună timpul în viitor.”


 

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS