Niște feluri de dragoste

28 martie 2017

           În urmă cu niște ani, prin liceu, dacă nu mă înșel, citeam mult Formula AS și ziarul Național. Între timp, numai Formula a rămas ce-a fost, Naționalul s-a schimbat prin tabloidizare, ca să reziste vremurilor.
           Nu mai știu exact când am descoperit-o pe ea, dacă în Național sau în Tango, dar de-atunci mi-am pus pe listă Codul nebunelor maniere și nici până în ziua de azi nu am reușit să mi-l iau... Pe ea o citeam (și o citesc, deși nu mai e printre noi), admirând-o și invidiind-o totodată, pentru că și acum sunt convinsă că vorbea la fel cum scria: liber, fără inhibiții, fără perdea, așa cum știam și știu că eu nu voi scrie vreodată. 
          Ce-a lăsat în urmă, ca om, numai ea și oamenii săi știu, ce-a lăsat ca texte, nu sunt în măsură să judec, asta știu alții mai bine, eu pot doar să citesc, să rumeg și s-o admir în continuare pentru stilul său inconfundabil, pentru că a avut curaj să-și găsească acel ceva demn de ținut minte...

******* 

         Prima mea dragoste a început într-o gară, unde uneori, noaptea, un accelerat grăbit oprea la un peron, ca să coboare o fetiță și părinții săi. Îmi aduc aminte și acum scările înalte, în fața cărora mă apuca teama la gândul că trebuie să trec de ele ca să ajung jos, dar cum eram mică, tata cobora întotdeauna primul, apoi mă prelua pe mine și apoi o ajuta pe mama. Și drumul continua prin noapte, în acel orășel prahovean, nu mai știu dacă în brațele tatălui sau pe jos, până ajungeam în fața unei porți înalte, dintr-un lemn gri. Aici, după câteva ciocănituri în gard, o lumină răzbea în camera din față și în ușa care se deschidea apărea mamaie, cu ochii mijiți, dar cu sufletul mare de noi.
         Și aceste revederi nocturne au continuat mult timp după aceea, vacanțele mele de vară din școala primară au curs mereu astfel, cu drumuri pe căile ferate și admirat de peisaje scăldate de soare sau de lună, până când ochii cedau și se închideau, sub povara iminentă a somnului. 
         Așa că nu-i de mirare că mi-a plăcut tare Viața pe un peron a lui Paler și că aș merge oriunde, oricând, cu trenul, chiar dacă ei, cei la care soseam mereu noaptea, cu acceleratul, nu mai sunt, ca să mă aștepte în prag și apoi să mă vadă plecându-le, de pe un peron de gară...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS