Frânturi de gânduri

12 martie 2017

           Școala astăzi: creta nu mai scârțâie pe tabla neagră, carioca specială nici nu se aude pe cea albă, magnetică. Laptopul și videoproiectorul sunt la loc de cinste, așteptăm stickul să ne prostim digitalizăm de tot... Exerciții cu o necunoscută, unități la grupa 0, fracții în clasa a IV-a. Evaluare psihosomatică pentru grupa 0 pe 13 martie, înscrieri până pe 16 martie... Nici nu vreau să mă gândesc ce surprize mă/ne mai așteaptă...

*******  
          De ceva timp, pe unul din pereții creșei, tronează o plăcuță de lemn, cu desene colorate și un mesaj asortat: ”Aici, copilăria e la ea acasă!” Și eu, ca un Gică-contra, vin și spun că nu, copilăria e la ea acasă lângă părinți! Că vremurile și sistemul au ajuns de-așa natură încât ne vedem nevoiți să apelăm la creșe, asta e altă problemă. Nu contest faptul că doamnele de acolo sunt cumsecade și copiii se simt bine cu ele, poate că mesajul vrea doar să spună că acolo copilăria e ca la ea acasă, dar atunci chiar așa trebuia scris. Pentru că adevărul e că cei mici trebuie să crească lângă părinți. Realitatea ne contrazice doar pentru că valorile s-au inversat și-am ajuns să ne gândim mai mult la cele materiale, femeia casnică a ajuns de râsul lumii, dacă nu lucrează, mama nu e mamă dacă nu prestează și program de lucru în afara casei, copiii nu sunt copii dacă nu stau mult departe de părinți, la creșă, grădiniță, școală, afterschool, familia nu mai e familie cu adevărat pentru că asta se dorește... și tragi cu dinții să fie bine, pentru că ești mamă și ești tată și încă mai știi ordinea lucrurilor, mai ai credință, mai ai decență și simțul responsabilității...

******* 

        „Antiparenting”  e mai mult decât un curent, e o stare, o stare normală a lucrurilor care a fost cu grijă întoarsă pe dos de cei care nu mai vor să asculte copiii de părinți, ci părinții de copii. „Antiparenting” nu e o carte de instrucțiuni de folosire a copilului, e o trezire la realitate și o repunere a normalului în drepturile sale. „Antiparenting” e pentru toți cei care se simt părinți incompetenți după ce au citit faimoase cărți de parenting, dar și pentru toți cei care vor o opinie obiectivă și echilibrată despre ce înseamnă sau ar trebui să însemne creșterea și educarea unui copil.

******* 

        Zilele acestea mi-am amintit de laptele prins cu care mă trezeau ai mei înainte să-mi dea capsula aceea jumătate galbenă, jumătate roșie, acum avem probiotice care se dau copilului în perioada tratamentului cu antibiotice. Înainte aveam Faringosept și Biseptol, acum sunt atâtea, încât nu știi ce să alegi mai întâi. Acum avem atâtea farmacii, încât s-ar zice că cineva își dorește să nu avem nicio durere și să trăim fericiți și liniștiți până la adânci bătrâneți. Numai în zona mea sunt vreo 4 farmacii, foarte aproape una de cealaltă. Cu toate astea, bolile sunt tot mai multe, virozele tot mai rezistente la medicamente, părinții tot mai disperați să-și țină pruncii de microbi. Oare nu tocmai această ferire disperată face copilul sensibil?

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS