Scurt pe trei

8 februarie 2017

         Încă mă fascinează felul în care reacționează oamenii în diferite situații, modul în care nu se așteaptă să fie citiți și, ca atare, descoperiți în bârlogul lor. Dar habar nu au cât de previzibili pot fi. Și ce trist poate fi să pierzi legătura cu cineva apropiat, fără să știi exact de ce... Cică uneori e ca-n filme, nu-i vina ta, e vina lui/ a ei...

******* 

          A nins și astăzi pe săturate și, cu toate că abia așteptasem să scap de zăpada căzută rândul trecut, m-am bucurat și azi ca un copil, chiar dacă-mi bătea vântul în față și îmi așternea neaua pe ochelari. M-am binedispus în mod neașteptat când am ieșit dimineață, din bloc și am dat cu ochii de covorul alb. Mi-era cald în suflet, deși mă înconjura atâta frig, deși oamenii sunt atât de reci, posaci, individualiști și triști, atât de triști încât vor să le taie și altora pofta de viață.

*******  

         Simona mi-a făcut dor de Pitești. Și numai doamna Gina mai reușea asta, cu imaginile din pădurea Trivale.

3 comentarii:

Simona Fusaru spunea...

e alb pitestiul acum, zau e fain!

Irina spunea...

La noi e doar ger, Crengu... si nu stiu daca mai rezist psihic la inca o tura de zapada.

Legat de relatii...stiu cum e, am trait si eu recent o ruptura, dar cred ca e asa e mai bine sa fie, adica cum e acum...

Imbratisare!

Crengu spunea...

Simona, sunt convinsa!

Irina- Eu rezist la zapada, dar nu la vant cu mazarica, care-mi vine din fata, azi dimineata deja mi se luase! :)) Da, oamenii se cern fara sa fac ceva pt asta, de unii chiar era nevoie sa ma indepartez, de altii, inca nu stiu.... Te imbratisez si eu!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS