Uneori, trebuie să zbori cu o singură aripă...

11 ianuarie 2017

              A fost un sfârșit de an greu sufletește și începutul e cam la fel. Pentru că n-are cum să fie ușor când trebuie să te desparți de cineva, pentru că i s-a terminat timpul pe pământ...
              Sunt cinci ani de când am scris despre ei, despre bunicii omului meu, despre exemplul de dragoste pe care ni l-au dat, despre cum redevenisem nepoată. De ieri, ea nu mai e și el a rămas singur, să zboare cu o singură aripă, cât timp va mai avea de trăit.
              Ea știa tot despre el: ce tabieturi are și ce dureri, ce-i place să mănânce, când și cum, ce medicamente are de luat, când și pentru ce. De-acum, alții vor trebui să facă toate astea pentru el... 

Iar el, ei bine, Dumnezeu știe cum se va împăca el cu singurătatea lui și cu dependența de alții, care nu-l cunosc, poate, la fel de bine cum îl cunoștea ea...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS