În loc de colind

21 decembrie 2016

Umblăm cocoșați prin viață,
fără zâmbete, fără speranță.
Cu suflete goale de ele însele,
cu mințile risipite pe nesimțite.
Bodogănim de la trezire
până la adormire,
nemulțumiți 
că nu avem, că nu putem, că nu primim.
Ne-ngropăm privirea în tehnologie,
în timp ce ne schimonosim trupurile
pe-aceleași nepotrivite scaune.
Tastăm comenzi, contracte și rapoarte
și le predăm altora mai departe,
dornici de-aprecieri și vorbe deșarte.
Ne pierdem pe noi, 
încercând să devenim 
cele mai docile oi.
Respirăm tone de aer recirculat,
urâm zăpada sau că ieri a plouat,
ne uităm la soare cruciș 
și la omul de lângă, pieziș.
Să moară, nu-i așa, și capra lui,
să fim angajații anului,
robotizați în sentimente și-acțiuni,
falși în trăiri și plecăciuni.

De-atâta uitat cum să trăim,
nu acceptăm nici că murim,
că viața-i subțire ca ața
și-oglinda mereu trădează fața.
Umblăm cocoșați și nu vrem să vedem,
ochelarii de cal ne-ajută de fel.
Mântuirea e doar o poveste în plus,
Dumnezeu nu e cul acolo sus,
nu se uită la știri, nu dă laic
și nici șer,
cum se descurcă fără gugăl
e un mister.

Când ai râs, oare, ultima dată, 
când ai ținut, de mână, prin parc, o fată,
când i-ai zâmbit soarelui din nori,
când ai privit cerul fără de ploi?
Când ai făcut, ultima oară, răbdare,
când ți-ai pus mintea la încercare,
când ai dăruit, sincer, o floare,
când ți-ai îndrumat pașii la plimbare?
Când ai surâs unui om apus,
când de ninsoare te-ai lăsat dus,
când ai căutat cevabunul de sus, 
când te-ai topit printre stele și scurs?

Umblăm cu sufletul cocoșat prin viață,
fără zâmbete și fără speranță...

4 comentarii:

alexander spunea...

Te-ai apucat de rap? Interesante versuri .... :)

Crengu spunea...

Stefan, stii cum se spune, niciodata nu spune niciodata! :))

Logatu spunea...

Chiar merita un "șer"!

Crengu spunea...

:)) Multumesc!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS