Neștiință

21 noiembrie 2016

Mi-au plăcut mereu
sursa foto: internet
porumbeii și tare-aș fi vrut
să mă-nvețe
zborul și albastrul cerului senin,
să-mi arate cum dragostea
nu crapă de ger,
să-mi predea lecția
verticalității prin vânt și prin ploi
și mai ales pe aceea 
a întoarcerii înapoi.

Pentru că eu nu știu
să revin la ai mei,
mă pierd între prezent
și trecut,
unde au rămas
suspendate
cuvinte nerostite
și gesturi pe jumătate.

Pentru că eu 
n-am învățat
nicicând
să vorbesc,
ci doar să scriu 
pe suflet
și nici să citesc
nu știu,
decât în ochi și în șoapte.

2 comentarii:

alexander spunea...

frumoasa destainuire. curajoasa chiar.

Crengu spunea...

cam da. multumesc!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS