Cugetări de noiembrie

10 noiembrie 2016

foto Simona
        Alergăm. Uităm de noi și de cei din jur. Ne pierdem în rutină, ne risipim prin mijloace de transport aglomerate și locuri de muncă mai mult de nevoie, decât de plăcere.
         Nu mai apucăm să stăm suficient unii cu alții, nu mai spunem cuvinte frumoase, nu mai facem gesturi care fac diferența. Și asta se simte.
         M-am revăzut de curând cu niște prieteni de familie copleșiți de mult, de toate, îi priveam și mă întrebam unde se duce dragostea, când se duce. Iar zilele trecute am ajuns la o tentativă de concluzie: dragostea se duce pe apa rutinei, a rătăcirii în multe, a vorbelor nerostite, a cuvintelor de apreciere nespuse și a gesturilor mici nefăcute, a lucrurilor închipuite care nu au corespondent în realitate, a concretului în care nu se investește suficient.
         Ne pierdem sufletele și oamenii dragi de grija zilei de mâine... ne creștem copiii printre picături, dimineața și seara, de grija zilei de mâine... mâncăm și ne iubim pe apucate sau deloc, de grija zilei de mâine...

        Voit sau nu, pentru mine 2016 s-a încheiat, mă pregătesc sufletește pentru 2017
       

2 comentarii:

Adelina spunea...

Cred că s-a mai trimis un comentariu. Neterminat. Îți răspund în weekend, pe mail. Te pup!

Crengu spunea...

Nu s-a mai trimis niciunul, acesta e singurul. Ti-am scris si eu pe mail. Te pup!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS