Doar atât

29 noiembrie 2016

        Unii își bat soțiile, alții copiii, părinții sau bunicii. De ce, nu știu nici ei exact. 
         Dacă bătaia ar fi ruptă din Rai, nu ar durea și nu ar curma vieți.
         Dacă am asculta mai mult și am judeca mai puțin, poate nimeni nu ar mai bate pe nimeni. 
         Dacă nu am mai râde de slăbiciunile altora și ne-am apleca mai mult spre ale noastre, poate că și bătăușii ar avea curaj să vorbească despre ceea ce-i doare cu adevărat.
         Dacă am renunța să mai fim singuri printre oameni, poate am reuși să îndreptăm lucruri la timp.

         Dacă am vrea, am putea.

Un strop de relaxare-n weekend

28 noiembrie 2016

crengu quilling
cercei pentru o dinamovistă - 1
crengu quilling
cercei pentru o dinamovistă - 2
crengu quilling
o viitoare broșă - orizontală
crengu quilling
sau poate verticală

Proverbul zilei


Ca-ntre fete, sâmbăta

26 noiembrie 2016

         Dacă tot suntem singure, până mergem la o petetere aniversară, să ne jucăm (mai mult ea) și să cântăm a muti aaaani, să ne facem puțin de cap cu niște biluțe iubitoare de apă și să mai învățăm și culorile, cu ocazia asta: vede, ociu, abatru, baden (galben):


 



 

Între copii, să fim copii!


Unde se duce timpul când se duce?

24 noiembrie 2016


         
        Anul viitor se-mplinesc 20 de ani de când a apărut trupa 3 SE pe piața muzicală românească. Îi ascult de 20 de ani! 20! 20 de ani din viața mea care au trecut ca două clipe.
        Eram în școala generală pe-atunci, alături de alți copii, acum adulți la rândul lor, unii căsătoriți, cu pitici, alții prin țări străine. 
        Doamne, 20 de ani! Unde se duce timpul când se duce și de ce nu întreabă când pleacă? Tare-aș vrea uneori să stea mai mult pe loc, să aibă răbdare, să nu mă mai simt fugărită, să mă lase în pace, să trăiesc așa cum îmi place și nu cum vrea el...

        Cine ești, timpule și ce vrei?

Neștiință

21 noiembrie 2016

Mi-au plăcut mereu
sursa foto: internet
porumbeii și tare-aș fi vrut
să mă-nvețe
zborul și albastrul cerului senin,
să-mi arate cum dragostea
nu crapă de ger,
să-mi predea lecția
verticalității prin vânt și prin ploi
și mai ales pe aceea 
a întoarcerii înapoi.

Pentru că eu nu știu
să revin la ai mei,
mă pierd între prezent
și trecut,
unde au rămas
suspendate
cuvinte nerostite
și gesturi pe jumătate.

Pentru că eu 
n-am învățat
nicicând
să vorbesc,
ci doar să scriu 
pe suflet
și nici să citesc
nu știu,
decât în ochi și în șoapte.

Cum se înmulțește iubirea

18 noiembrie 2016

sursa foto: internet
Unii m-au iubit pe
jumătate și s-au 
despărțit în tăcere, în
cântec sau în vorbe 
făcute să doară.
Eu i-am iubit cu 
cealaltă jumătate, 
în vorbe, în cântece și tăceri,
până ne-am anulat unii
pe alții, ca minus cu plus.
Doar unul m-a iubit pe
de-a-ntregul, mi-a
tradus cântecele,
tăcerile, vorbele.
El m-a făcut femeie din 
coasta lui stângă și
mamă cu trup și cu suflet.
Căci numai așa 
se înmulțește iubirea
       de la minus la plus infinit.


 

Nu sunt poetă

16 noiembrie 2016

În mine, jumătate de om
redă în cuvinte ce
gândește și simte.
Cealaltă se roagă să-i ningă pe suflete,
să-nvețe viața și 
oamenii pe de rost,
să uite ce e și
ce nu a fost.

La mulți ani Mateilor din lumea întreagă

și Mateiului nostru mai ales!


 

Cerurile copilăriei mele

Să vină iarna!

14 noiembrie 2016

Să vină iarna,
să-mi ningă dezmățat în suflet,
să-mi curețe adâncul
de mâlul ultimelor ploi!

E prea mult timp deja
de când soarele stă pitit 
după nori
și Dumnezeu și-a întors 
pleoapa spre mine.

Să vină iarna,
să m-aducă-napoi,
să-nghețe și vântul
suflând înspre noi,
să crape de ciudă -
privindu-ne -
copacii goi,
zăpada să ne-ngroape sublim
pe amândoi!

E prea mult timp deja
de când uităm în doi...

Să vină iarna,
să ne ningă,
să ne-amintim de noi!
 

Se adună oamenii frumoși în cer

Cugetări de noiembrie

10 noiembrie 2016

foto Simona
        Alergăm. Uităm de noi și de cei din jur. Ne pierdem în rutină, ne risipim prin mijloace de transport aglomerate și locuri de muncă mai mult de nevoie, decât de plăcere.
         Nu mai apucăm să stăm suficient unii cu alții, nu mai spunem cuvinte frumoase, nu mai facem gesturi care fac diferența. Și asta se simte.
         M-am revăzut de curând cu niște prieteni de familie copleșiți de mult, de toate, îi priveam și mă întrebam unde se duce dragostea, când se duce. Iar zilele trecute am ajuns la o tentativă de concluzie: dragostea se duce pe apa rutinei, a rătăcirii în multe, a vorbelor nerostite, a cuvintelor de apreciere nespuse și a gesturilor mici nefăcute, a lucrurilor închipuite care nu au corespondent în realitate, a concretului în care nu se investește suficient.
         Ne pierdem sufletele și oamenii dragi de grija zilei de mâine... ne creștem copiii printre picături, dimineața și seara, de grija zilei de mâine... mâncăm și ne iubim pe apucate sau deloc, de grija zilei de mâine...

        Voit sau nu, pentru mine 2016 s-a încheiat, mă pregătesc sufletește pentru 2017
       

Oare... ?

8 noiembrie 2016

sursa foto: internet
 Mă suflă vântul pe dinăuntru
și pe dinafară,
frunzele-mi îngălbenite se zbat,
să nu-mi moară sub picioare.
Privesc cerul, ca să nu văd frigul din mine
și iminenta iarnă.
Uneori am impresia că Dumnezeu plânge întruna,
de plouă așa des
și vremea-i și ea mohorâtă.
Oare dacă-I cânt 
și-L țin în brațe
și-L legăn, 
cum făceam când erau mici copiii,
Dumnezeu își va șterge lacrimile
cu mâneca?

În mine e toamnă.
Dumnezeu tace și mă privește.

Oare câtă iubire poate
încăpea într-o tăcere?

(04.11.2016)
 

Doamne, dacă-mi ești prieten...

2 noiembrie 2016


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare


Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

(Spiridon Popescu)

P.S.: Nu știam de ce mi se pare cunoscută, o recită Florin Piersic!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS