Încotro?

5 octombrie 2016

          Dimineață de octombrie, răcoare și pustiu; nimeni nu aleargă spre grădiniță sau spre școală, nu e coadă de mașini, nici părinți sau copii grăbiți; e Ziua Mondială a Educației, școlarii și preșcolarii au liber. Numai creșele păcătuiesc, pentru că nu aparțin de Ministerul Educației. Suntem doar noi două și toamna.
          În drum spre serviciu, din autobuz, la un colț de stradă zăresc o mașină de poliție, un bărbat căzut pe trotuar și oameni ca la urs în jurul său. Călătorii comentează, își dau cu părerea, că doar e sport național, ce să mai.
          Spre Piața Sudului, obișnuita coadă de mașini, care se lasă în jos, spre Văcărești; doar 5 m până la stație, dar călătorii se grăbesc și-i cer șoferului să deschidă ușile autobuzului. 
          O doamnă cu cercei rotunzi, mari, albaștri și ruj roz contrastează prea mult cu vremea și coloritul cu care sunt obișnuiți ochii mei. Cobor la metrou și-mi miroase a porumb fiert; ciudat, jos nu e decât o tonetă unde se vinde shaorma...
          Până la Pipera, o carte cu coperți grena promite să-mi țină companie, pare interesantă, după primele pagini. La destinație, aceeași aglomerație dintotdeauna, parcă tot Bucureștiul lucrează acolo. Ia uite, se strâng semnături pentru partidul lui Nicușor Dan.

          Începutul unei zile de muncă și-o nouă grabă spre nicăieri.

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS