Stare de nestare

29 septembrie 2016

Sătulă 
să fiu mereu pe fugă, să rup timp de nu e, să-l cerșesc, de parcă nu l-aș merita; 
să merg împotriva curentului, ca să nu schimb bunul simț cu opusul său;
să mă străduiesc să râmân eu, cu riscul de a fi o "fraieră" pentru unii;
să nu mă pierd, să nu mă uit, să nu mă plafonez, să fiu puternică,
să tac, să-mi pun în cui dorințe, vise, speranțe,
să fac parte din această societate și această lume care ne trage spre individualism și consumerism,
să lupt cu orgolii și oameni prost crescuți,
să nu mă bucur pe de-a-ntregul de viață,
să fiu atât de obosită uneori...
         

2 comentarii:

Ioana spunea...

Oboseala trece cu odihna, care necesita timp - si cercul vicios se reia la infinit. Nu stiu pana cand, presimt ca voi afla mai curand decat mai tarziu. Cand eram copil, mi se parea ciudat " nu mai pot"-ul mamei si al bunicii - ce nu mai puteau? Si cum nu, cand de fapt da?

EmaPirciu spunea...

Nu-mi place ce citesc. Nu mai pune in cui dorinte. Gata.

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS