O altă Românie

13 septembrie 2016

         Orașele transilvănene sunt parcă din altă lume. Întâi m-am îndrăgostit de Brașov și de centrul său vechi, cu Biserica Neagră și Piața Sfatului plină cu porumbei. Cumva și Festivalul Cerbul de Aur a avut contribuția sa. Apoi am descoperit Clujul, Zalăul, Sibiul în plin statut de capitală culturală europeană; după ce au venit copiii, am mai adăugat câteva zone ardelenești pe harta sufletului: Sighișoara, Săliște și Râșnov. 
         Oamenii din Ardeal nu se grăbesc, aici și timpul parcă trece altfel. Pe străzile lor nu se plimbă nici pisici și nici câini cu covrigi în coadă. Dincolo de gardurile lor înalte, descoperi case pline de culoare, cu oameni primitori, zâmbitori și amabili, în timp ce la ferestre și-n balcoane te-mpină flori nenumărate.
         În curtea casei lui Rudi și a Ellei, dimineața, razele soarelui mângâie blând iarba stropită cu rouă. Trandafirii îți dau binețe valsând cu vântul, iar leagănul de sub nuc te cheamă la meditație și mulțumire. Aici nu știi niciodată exact ce limbă să vorbești, oricum nu le stăpânești pe toate, asta e clar, dar un Good morning! colegilor de curte îți aduce răspunsul și lămurirea: aici vin francezi, spanioli, nemți, olandezi, români. Toți, fără excepție, se simt ca acasă. Iar copiii mai ales.
         Cât e curtea de lungă și largă, pot alerga fără teamă pe iarbă, se pot plimba cu mașinuțele și tricicletele care au fost cândva ale copiilor gazdelor; la loc de cinste tronează o trambulină și-o roată mare, de cauciuc, plină cu nisip, iar într-un spațiu de relaxare din lemn, puteți să vă încercați îndemânarea la ping-pong sau să aruncați la țintă.
         Uneori, doar motorul câte unei mașini, tropăitul cailor la vreo căruță sau poate mieunatul unui pisoi când se pierde de mama lui, tulbură liniștea locului. Pe plaiuri transilvănene pare c-aș fi într-o altă Românie. Când ridic privirea și privesc avionul care brăzdează cerul la apus și-apoi chipul senin al gazdelor, îmi dau seama că noi, oamenii din josul Transilvaniei, trăim în alt ritm, gonind aiurea pentru lucruri de prea puțin folos.
         În balansoarul uzat de timp, privind la strugurii ce-au început să dea în pârg, gândurile îmi zburdă în voie... Ce mici suntem și cât de mari putem fi... 
        




Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS