De vorbă cu mine

30 septembrie 2016

         E așa, câte o perioadă în care nimic nu se leagă, în care schimbările întârzie să apară și nu pricepi de ce, pentru că răspunsurile vin și ele târziu, sau poate la timp, dar durează până le simți, le descifrezi, le accepți... sunt prea multe lucruri care nu depin de noi, dar cine e dispus să treacă peste asta? Ne bazăm pe noi și pe oamenii din jur și dăm greș. Iar când unora le iese tot, oricând și tu doar muncești ca să supraviețuiești, e normal să te întrebi de ce. De ce țara asta, orașul ăsta... Că doar aici nu-s câinii cu covrigi în coadă, ți s-a mai spus de atâtea ori, numai tu te-ai încăpățânat să crezi altceva și să crezi în tine și-n intuițiile acelea care-ți spuneau că aici e viața ta!
         Și da, aici ți-ai găsit dragostea și împlinirea sufletească, aici îți definitivezi procesul de umanizare, aici îți faci masterul și doctoratul cu specializarea viață. Pentru că tu ai știut, chiar dacă altora nu le-ai spus, tu ai știut mereu că drumul tău duce aici. Iar azi vorbești despre tine cu tine și-ncerci să te aduni și să mergi mai departe. Trebuie, ți-ai promis-o ție când totul îți părea atât de neclar. Într-un fel, îți cunoști destinația și calea cea mai bună de a ajunge la ea, este să-ți vezi de treabă. Nu e ușor, nici nu a fost vreodată, dar fără să lupți, ce satisfacție ai mai avea?

       Așa că scutură-te de tot ce-ți sfredelește mintea fără folos, uită ce nu mai ești și ce ți s-a spus că ești, adu-ți aminte cine ești și luptă pentru ce vrei să fii! 
 

Stare de nestare

29 septembrie 2016

Sătulă 
să fiu mereu pe fugă, să rup timp de nu e, să-l cerșesc, de parcă nu l-aș merita; 
să merg împotriva curentului, ca să nu schimb bunul simț cu opusul său;
să mă străduiesc să râmân eu, cu riscul de a fi o "fraieră" pentru unii;
să nu mă pierd, să nu mă uit, să nu mă plafonez, să fiu puternică,
să tac, să-mi pun în cui dorințe, vise, speranțe,
să fac parte din această societate și această lume care ne trage spre individualism și consumerism,
să lupt cu orgolii și oameni prost crescuți,
să nu mă bucur pe de-a-ntregul de viață,
să fiu atât de obosită uneori...
         

Ruga zilei

 

Învață-mă plăcerea
lucrurilor simple
și desfătarea fără
strop de amărăciune;
să iert eliberat
de răutate
și să iubesc
toți oamenii din lume.

(Rudyard Kipling) 

 

Amintiri din viitor: De 5 ani cu tine

27 septembrie 2016


 Eu toamna îți număr anii
și mie amintirile.
Pare puțin câteodată și prea mult uneori,
timpul adesea poate fi copleșitor.
Cu fiecare frunză ce cade, 
dau pagina în cartea sufletului
și scriu cu fiecare apus
câte clipe s-au mai dus,
câte vorbe, câte fapte s-au mai scurs...
Cinci ani cu tine și doar șapte în doi
și de-ar fi s-adun înc-o dată,
tot șapte aveți și voi amândoi.
O cifră frumoasă, desprinsă din povești,
despre un om și o oamă
și cum să iubești.
Despre nădejde și despre iertare,
despre credință și învățare.

Ție toamna îți numără anii,
mie îmi șterge lacrimile,
îmi adună împlinirile
și îmi așează, rând pe rând,
într-un cufăr,
amintirile.

7 în 2

26 septembrie 2016

          A fost o săptămână lungă și vor mai urma și altele. Nu știu cum se face că unii au timp să scrie cărți cu copiii pe lângă ei, să le lanseze, să posteze pe blog și să facă o mulțime de alte lucruri, iar eu abia apuc să scriu câteva rânduri pe aici...
          Da, frustrarea vine când privești prea mult în ograda celuilalt. Frustrarea vine din copilărie, de când eram întrebați de ce Popescu a luat 10 și noi doar 9, de când ni se sfredelea mintea că trebuie să fim mai buni decât X sau Y, că altfel nu e bine. Frustrarea vine dintr-un orgoliu hrănit de timpuriu.
         A fost o săptămână lungă, dar poate că asta va fi ușor altfel. Măcar suntem doi care le ducem pe toate, că singură sigur nu aș face față. Așa că astăzi am rupt puțin timp să aștern aici câteva rânduri, să-mi amintesc ce zi frumoasă am avut acum 7 ani, cum am crescut și ne-am modelat în doi. 

Deocamdată sunt doar 7, dar aștept ziua în care vom pune și-un zero lângă.
         


 

Importanța muzicii în dezvoltarea copilului

Dragostea ține lumea laolaltă!

19 septembrie 2016

         E doar o fată cu un pian, cu o voce minunată și un suflet pe măsură, ceva special în muzica românească!

O altă Românie

13 septembrie 2016

         Orașele transilvănene sunt parcă din altă lume. Întâi m-am îndrăgostit de Brașov și de centrul său vechi, cu Biserica Neagră și Piața Sfatului plină cu porumbei. Cumva și Festivalul Cerbul de Aur a avut contribuția sa. Apoi am descoperit Clujul, Zalăul, Sibiul în plin statut de capitală culturală europeană; după ce au venit copiii, am mai adăugat câteva zone ardelenești pe harta sufletului: Sighișoara, Săliște și Râșnov. 
         Oamenii din Ardeal nu se grăbesc, aici și timpul parcă trece altfel. Pe străzile lor nu se plimbă nici pisici și nici câini cu covrigi în coadă. Dincolo de gardurile lor înalte, descoperi case pline de culoare, cu oameni primitori, zâmbitori și amabili, în timp ce la ferestre și-n balcoane te-mpină flori nenumărate.
         În curtea casei lui Rudi și a Ellei, dimineața, razele soarelui mângâie blând iarba stropită cu rouă. Trandafirii îți dau binețe valsând cu vântul, iar leagănul de sub nuc te cheamă la meditație și mulțumire. Aici nu știi niciodată exact ce limbă să vorbești, oricum nu le stăpânești pe toate, asta e clar, dar un Good morning! colegilor de curte îți aduce răspunsul și lămurirea: aici vin francezi, spanioli, nemți, olandezi, români. Toți, fără excepție, se simt ca acasă. Iar copiii mai ales.
         Cât e curtea de lungă și largă, pot alerga fără teamă pe iarbă, se pot plimba cu mașinuțele și tricicletele care au fost cândva ale copiilor gazdelor; la loc de cinste tronează o trambulină și-o roată mare, de cauciuc, plină cu nisip, iar într-un spațiu de relaxare din lemn, puteți să vă încercați îndemânarea la ping-pong sau să aruncați la țintă.
         Uneori, doar motorul câte unei mașini, tropăitul cailor la vreo căruță sau poate mieunatul unui pisoi când se pierde de mama lui, tulbură liniștea locului. Pe plaiuri transilvănene pare c-aș fi într-o altă Românie. Când ridic privirea și privesc avionul care brăzdează cerul la apus și-apoi chipul senin al gazdelor, îmi dau seama că noi, oamenii din josul Transilvaniei, trăim în alt ritm, gonind aiurea pentru lucruri de prea puțin folos.
         În balansoarul uzat de timp, privind la strugurii ce-au început să dea în pârg, gândurile îmi zburdă în voie... Ce mici suntem și cât de mari putem fi... 
        




Cărți neașteptate

7 septembrie 2016

         Pe Anișoara Odeanu am cunoscut-o de-abia vineri. Mă oprisem în fața unui chioșc de ziare, în căutare de cărți bune și accesibile ca preț, pentru că întotdeauna rămân destule nevândute. Am ales-o instinctiv, în detrimentul lui Thomas Hardy și a iubirii lui într-un turn. Am aflat apoi că numele de fapt era un pseudonim și că a fost poetă, prozatoare și jurnalistă...
        În câteva zile, mi-au trecut prin fața ochilor și prin suflet Într-un cămin de domnișoare și Călător din Noaptea de Ajun. Dacă pe prima am citit-o privind parcă un film în stilul Liceenii, pe a doua am savurat-o mai mult, mi s-a părut mai concentrată, cu accent mai mare pe stări, pe sentimente, cu descrieri mai plastice...
        Pentru că, în definitiv, cine nu bănuiește ce se întâmplă într-un cămin de fete? Iubiri fugitive luate drept eterne, drame aparente, flirturi, bârfe, răutăți, prietenii. Danny Penza nu se hotărăște dacă îl iubește sau nu pe Dinu, se creează niște intrigi ușoare cu sau fără voia ei și când în sfârșit realizează cât de mare e dragostea ei pentru el, e prea târziu...
        Olga, pe de altă parte, personajul principal feminin din Călător din Noaptea de Ajun, deși tot la fel de boemă ca Danny și dornică de acea mare dragoste la care visează toate fetele la vârsta ei (doar 19 ani), se pierde într-o relație cu un om nepotrivit; îi dăruiește tot, crezând că așa trebuie să-și manifeste iubirea și ar fi în stare de orice ca să îi facă pe placă. În schimb, cei doi se ceartă din nimicuri, el o umilește adeseori și ajunge chiar s-o mintă și s-o înșele, ca să constate, de fiecare dată când se împacă, faptul că nu pot trăi nici împreună, dar nici separat. Într-un final, reușesc să se rupă unul de altul, dar Olga pare că nu se mai regăsește. Flirtează ușor, conștientă de-o anumită maturitate fizică ce-ncepe să-și spună cuvântul, face lucruri de complezență, pierde nopți aiurea pe străzi, cu oameni cărora simte că nu le mai poate dărui niciun strop de iubire. Golită, parcă, de sine, după o dragoste care a secat-o până-n măduva oaselor.
       Citeam și nu mă puteam abține să nu mă gândesc la iubirile noastre, la dramele adolescentine, când totul pare pentru totdeauna, când pare că niciodată nu vom mai iubi la fel, când am face totul pentru un strop de iubire... Problema e că sunt și mulți adulți care trăiesc așa, într-o dependență bolnavă de care se tem să se rupă și cu aceleași idei copilărești în cap: nu mai e nimeni ca el/ea, nu voi mai iubi pe nimeni la fel. 
       Și cât de amarnic se înșeală... trebuie doar să vrea și să învețe să se respecte, ca să fie apoi respectați la rândul lor și să găsească acea iubire care nu umilește, ci completează și înalță... 

Omul n-a fost creat pentru rămășițe, ci pentru măreție!

Septembrie, marți

6 septembrie 2016

         Oricât mi-ar plăcea să mă mint, unele lucruri nu se vor schimba niciodată, la fel și oamenii; să convingi o persoană care se crede perfectă și vede defecte doar celor din jur, că nici ea nu e fără de pată, e ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt... iar lumea nu are nevoie de Don Quijote închipuiți...

***** 

        Cei care nu privesc dincolo de aparențe, dincolo de ceea ce vrea să pară cineva, nu privesc nici în adâncul lor cu atenție, probabil de teamă să nu găsească ceva care să nu le placă.

*****
          
        Mi-e sete de oameni frumoși, calzi, blânzi, care nu trec prin viață precum gâsca prin apă, mi-e ciudă de cei ce se duc și pe care, în goana pentru viață, n-apucăm să-i vedem, să-i respirăm, să-i învățăm pe de rost...

Stare de nestare

3 septembrie 2016

        Tot dau târcoale blogului, încercând să scriu ceva. Nu se leagă nimic. Mă gândesc la prea multe lucruri, unele pe care mi le-am dorit și nu s-au întâmplat, unele care urmează.
         În curând, liniștea va lua sfârșit și casa va fi din nou dată peste cap de jocuri și chiote de copii. Abia aștept, parcă prea lungă a fost această vară! Să vină toamna, să stăm pe răcoare în parc, să ne foșnească frunzele sub pantofi, să adulmecăm, pe la ferestre, ploaia, să ne mai regăsim, să ne (re)descoperim, să stăm la o vorbă seara, după ce adorm piticii și să ne minunăm de cât de frumos au trecut primii 7 ani împreună, începuți toamna... acoperă-mi inima cu ceva...

De luat aminte

2 septembrie 2016

          Calitățile celuilalt trebuie puse alături de păcatele și greșelile noastre în doi desagi în față, iar greșelile și calitățile noastre în alți doi desagi în spate. În felul acesta nu vom vedea în fața noastră decât calitățile celuilalt și defectele noastre. În spate vom avea calitățile noastre, căci este bine să nu le cunoaștem prea mult și defectele celuilalt.

          Este foarte adevărat că un bărbat trebuie să aibă niște calități ca să fie plăcut de sexul opus. Ca și condiții în cadrul unei prietenii, iar pentru căsătorie si mai mult: nebețiv, nefumător, nezgârcit, negelos, neafemeiat și cu frica de Dumnezeu. Șase calități mari și gata! Iar după cum știți, femeia trebuie să fie bună. În rest ea are restul calităților dacă are bunătatea ca izvor al virtuților. Adică ea este și finuță, este vrednică, se ocupă de mâncare, de creșterea copiilor, ea face totul, ea poate să facă totul și trebuie să facă totul, ajutată de soțul ei. Numai ajutată de soțul ei. Nu are voie să facă nimic fără ajutorul soțului ei. Se poate pue chiar un afiș: Interzis ca soția mea să facă ceva singură.

         În momentul în care începi căsnicia ta cu nu, căsnicia ta nu este rezistentă. În momentul în care-ți faci planul cum să nu faci copii timp de doi ani, pentru că nu ai terminat facultatea, cum să nu faci copii timp de cinci ani pentru că nu ai încă un apartament sau o casa și serviciu, în momentul acela nu mai putem discuta despre reușită în căsnicie. Nu trebuie să-ți începi viața cu nu. Apoi, trebuie s-o începi nu după, nu până, ci s-o începi la timp, când ești pregătit pentru asta, fără să te pregătești exagerat de mult, fără să stabilești mii de principii, ci bazându-te pe sinceritatea ta și a celuilalt.
(Părintele Nicolae Tănase - Soțul ideal, soția ideală)

 

Fă-ți timp...

1 septembrie 2016

via Poeții noștri

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ți timp să poţi, cu milă, să te alini oricând!
Fă-ți timp pentru-adevăruri şi adâncimi de vis,
Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ți timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ți timp să stai cu mama, cu tatăl tău - bătrâni....
Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini....

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ți timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ți timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ți timp să dai vieţii adevăratul sens!

Fă-ți timp, ACUM!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

(Rudyard Kipling)
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS