Vine ceasul și acum este...

16 august 2016

        Dacă cineva e mai tânăr decât altcineva, nu înseamnă că are păcate mai puține. Asta nu ține de vârstă și oricum nu există om curat ca lacrima.
         Dacă vrei să înveți să faci răbdare- nu să ai, că până la un punct, toată lumea are-, mergi într-o grupă de creșă, într-o grădiniță, la un examen RMN, stai bară la bară când vii spre casă sau la o coadă la supermarket și încearcă, măcar încearcă, să-i lași pe alții în fața ta (că sunt bătrâni, că au copii, că sunt femei însărcinate). Asta ca să nu spun să faci un copil, pentru că aici intrăm și în alte detalii.
         Dacă vrei să fie haos în jurul tău și să trăiești într-o lume bezmetică de-a dreptul, fă tot ceea ce altfel nu ai face: strigă, ceartă-te, vorbește urât, împinge, grăbește-te pe scări sau spre autobuz, împlinește-ți toate poftele oricând și oricum. Nu te încântă ideea? Nu-ți place să vezi oameni în jurul tău conduși numai de impulsuri? Atunci învață să taci, să te abții când îți vine să înjuri, să împingi, să lovești sau să alergi, învață să nu mai arunci chiștoacele de țigări și orice alte resturi pe stradă, învață să-ți aștepți rândul și respecți, dacă vrei să fii respectat!
         Decența și bunul simț nu se demodează, nici măcar vremurile nu se schimbă, decât în privința progresului tehnologic. Altfel, omul sfințește locul și el trebuie să fie peste vremuri, nu sub ele. Nu trebuie să ne aruncăm cu toții în puț, dacă vedem pe cineva că face asta, mai bine să-ncercăm să-l facem să se răzgândească, decât să stăm pasivi sau să-l urmăm în rătăcirea sa!
         Scoateți căștile din urechi, ridicați privirile din televizor/telefon/smartphone/ipad/iphone/tablete/laptop/calculator! Nu vă lăsați manipulați, înrobiți! Trece viața pe lângă voi și nici măcar n-aveți habar! Știu că am mai scris despre asta, într-o formă sau alta, dar nu-mi pare rău că mă repet, poate citește cine trebuie și-și pune semne de întrebare! Realitatea bate la ușă, copiii voștri azi au nevoie de voi, nu mâine, când v-aduceți aminte că ați stat pe Facebook prea mult și n-aveți lapte în frigider!
         Acum e timpul să recitiți a treizecea oară "Cei trei purceluși", nu mâine, când copilul va fi adolescent și nu veți pricepe de ce nu vă înțelegeți cu el, de ce vă vorbește în răspăr și pleacă trântind ușa în urma lui! Acum, nu mâine când va fi adult, cu copii la rândul lui și nu veți pricepe de ce nu-i lângă voi, de ce e rece și nepăsător! Pentru că n-a avut de la cine învăța! Pentru că i-ați vorbit urât de mama care n-a mai suportat să fie sclava unui bărbat lipsit de bun simț, cu aere de stăpân și limbaj de cartier! Pentru că n-a auzit vreodată o vorbă bună, pentru că nu l-ați îmbrățișat și n-ați fost acolo când avea nevoie!
         Cu toții avem probleme, dorințe, vise, speranțe, important e cum ne raportăm la ele și în ce le transformăm. Unii au prea mulți bani și totuși prea multe griji, că se tem să rămână cu buzunarele goale, alții nu au nici pentru un trai decent, dar se limitează la ce au și le e suficient. Unii-s atât de ignoranți și totuși infatuați, că ți-e milă să le strici iluzia. Unii-s atât de goi pe dinăuntru sau poate pe afară, că nu știi cum să-i mai motivezi. Alții-s atât de nerușinați, că-ți vine să bagi capul în pământ, ca struțul, de nerușinea lor.
         Dacă le-ar spune cineva că-i iubește pe toți și pe fiecare în parte, nu le-ar veni să creadă, unii s-ar smeri, considerând că nu merită, alții ar vrea mai mult și n-ar accepta doar cât li s-ar da. Așa că El stă la ușă și bate și așteaptă să I se deschidă. E atât de puțin, dar atât de mult și greu totodată...

         "Dragii mei, plăcerea este o consecință, nu este un scop în sine. Eu mănânc să mă hrănesc, nu mănânc pentru că este mâncarea dulce. Dacă este și dulce este foarte bine, dar nu contează, pentru că nu acesta este scopul. [...]
         Referitor la lumea aceasta... nu e vinovată, suntem vinovați noi că nu știm să iubim nu știm s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor? Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta- asta ni se cere!
         Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu știința lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuți sau să te folosești. Te folosești, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuți tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greșeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă Dumnezeu și pe acela, și de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi și tu și să te încununezi!
        Există poruncă în învățătura creștină: să se respecte toată făptura, cu atât mai mult ființa omenească, care are "chip" și "asemănare". Și firea pervertită, bineînțeles, te îndeamnă să ții cont numai de al tău, și foarte greu te rupi [jertfești] pentru celălalt. Și tocmai asta e porunca: să te rupi." (Părintele Arsenie Papacioc- "Despre armonia căsniciei" )
      

2 comentarii:

Irina spunea...

Doamne, ce frumos... Asa zic si eu si ma straduiesc sa tac, apoi sa nu judec nici in gand. E crunta lupta... Dar ajuta Dumnezeu!

Crengu spunea...

Asa e!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS