Omul face un pas, iar Dumnezeu face o mie

8 august 2016

         " ...propagatorii învățăturilor orientale se văd nevoiți să recurgă la tactica drumului ocolit și în trepte. Ei se camuflează în spatele unor măști care ne sunt familiare. Astfel, ne vor vorbi despre psihologie aplicată. Ne vor propune o alimentație corectă. Ne vor îmbia cu exerciții de gimnastică (yoga pentru sănătate și frumusețe). Ne vor recomanda metode și tehnici pentru combaterea angoasei, a nervozității, a stresului și a fobiilor. Ne vor sugera, în cadrul unor conferințe și seminarii, modalități de a rezolva orice problemă cu care ne confruntăm zilnic, inclusiv problema singurătății. 
           În acest fel, încetul cu încetul, ne vor convinge să adoptăm stilul de viață și modul de gândire indian, ne vor exploata economic, percepându-ne cotizații lunare sau cel puțin taxe pentru înțelepciunea care se împarte la conferințele organizate de ei, ne vor familiariza în cele din urmă pe de-a-ntregul cu hinduismul. Aceasta este de fapt marea lor miză și principalul lor scop."

           " În general, problema noastră cea mai acută constă în faptul că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Suntem ignoranți în privința conținutului lăuntric al inimii noastre. În covârșitoarea noastră majoritate, suntem stăpâniți de orgoliu. Cu alte cuvinte, credem despre noi înșine mai mult decât ne-ar îndreptăți realitatea. Ne supraapreciem posibilitățile. Omul măcinat de orgoliu trăiește sub imperiul imaginației, pierzând astfel contactul cu cea mai intimă realitate- propria sa persoană. Mândria este una dintre cele mai sumbre expresii ale orbirii spirituale."

           "Oricât de mari ar părea luptele ascetice ale omului, în comparație cu darurile lui Dumnezeu, ele se dovedesc a fi infime și neînsemnate. Omul face un pas, iar Dumnezeu, pentru a micșora distanța dintre ei, face o mie. Cu toate acestea, neînsemnatul pas pe care îl face omul către Dumnezeu este absolut necesar, pentru că tocmai prin acest pas el își arată dispoziția, buna intenție și prin acest pas îi dă  dreptul  lui Dumnezeu să se apropie fără să-i încalce libertatea spirituală.
           Dumnezeu nu-i agresează niciodată această libertate, deoarece îl iubește pe om și voiește să aibă cu el o relație de iubire, iar iubirea nu se poate întemeia decât pe libertatea deplină a persoanelor. Unde nu există libertate, acolo este exclusă existența iubirii."

           "Rădăcinile pedagogiei  dumnezeiești pot fi uneori amare, însă roadele sunt nespus de dulci."

                             (din cartea Marii inițiați ai Indiei și părintele Paisie)

         
 

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS