Amintiri din viitor: Despre mine, prin voi

22 august 2016

          Nu știu cum să scriu despre voi doi fără să scriu despre mine. Pentru că voi sunteți ai mei, din mine, cu, pentru și mai ales despre mine. Când merg de mână cu voi, am impresia că pot orice, oricând, că sunt cea mai bună, cea mai puternică, cea mai sensibilă. Când ne jucăm, se joacă și copilul din mine, când vă supărați, când vă răsfățați, fac și eu toate astea cu voi.
          În ultima vreme, nu am prea avut timp de noi, iar puținele clipe împreună au fost savurate la maxim. Chiar și când a plâns Mimuca pentru că n-a mai primit încă un "tita" (a se citi tic-tac), sau când s-a îmbufnat Matei că iar s-a luat cablul la tataie și i s-au întrerupt desenele. Am savurat tot, v-am sorbit din priviri, m-am amuzat de micile voastre năzbâtii, de mintea brici a piciului cel mare, de sensibilitatea domnișoarei din dotare, de faptul că ați crescut în trei săptămâni ca Feți-Frumoșii și Ilenele Cosânzene; că tu vezi lucruri pe care cei mari cred că nu le vezi, că ea simte că mami și tati vor pleca înapoi la serviciu și ne trage în dormitor pe amândoi, să facă nani cu noi, că își dă tot mai mult drumul la vorbă și stâlcește cuvintele și e haioasă, că tu vii și-mi spui hotărât, ca frate mai mare ce ești, că vrei să ai grijă de ea și ea te supără, pentru că uite, bagă porumbul fiert în apa rățuștelor, că v-ați lipit atât de bine și de mult unul de altul, încât ea nu face nimic fără Papei.
          Și când vă țin de mână și vă spun că am la dreapta un pui Maaare și tu te bucuri și râzi încântat, și-apoi anunț că am la stânga un pui Maare și ea chicotește și mă privește ghiduș, nu mai contează nici plânsete, nici oboseli, doar dorul, dorul de voi și de noi toți la un loc și un septembrie ce va veni și ne va umple unii de alții.





          

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Este atât de UNIC să simți copilăria puilor tăi cu tot ce ești!
Ce bine că există blogul, ce bine că poți să-ți strigi bucuria!
Eu țineam un jurnal, nu prea aveam timp să notez tot ce ar fi trebuit, port în suflet multe, multe, le mai răscolesc, mai adun....

Sunteți adorabili!

Crengu spunea...

D-na Gina, am incercat si cu jurnal. Oricat mi-am dorit, nu l-am putut actualiza zilnic, in orice moment si am ramas in urma cu multe. Mai scriu pe aici, dar nu tot. Asa cum spuneti, le port in suflet.

Multumesc pentru ca-mi sunteti! :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS