Totuși... de ce?

17 iulie 2016

         Miercuri, 13 iulie. Am ajuns, ca de obicei, la metrou, până-n ora 8 dimineața. La prima vedere, aglomerația de pe peron i-ar fi putut părea oricui normală, dar nu era deloc așa, pe peron erau două ori mai multe persoane decât în alte zile la aceeași oră. 
         În învălmășeala creată, abia mi-a ajuns la urechi un anunț al unui angajat Metrorex cu privire la motivul perturbării circulației metrourilor pe ruta pe care trebuia să merg. A mai durat ceva și în cele din urmă un tren a ajuns în stație. Era ticsit de oameni și toți cei de pe peron încercau să-și facă loc printre ei; i-am lăsat să se îngrămădească, privindu-i cu milă și oarecum cu disperarea celui care urmează să întârzie la serviciu fără voia lui și fără să știe exact de ce.
         Următorul anunț al celui de la Metrorex m-a lăsat perplexă, n-am auzit decât "Din cauza unei tentative de suicid..." și asta mi-a rămas în cap toată ziua. Bineînțeles că și eu și alte colege am întârziat la muncă, doar 10 minute, dar tot întârziere a fost, însă nu-mi ieșea din minte cuvântul "suicid".
         Întrebarea care nu-mi dădea pace era "de ce?" Am încercat să nu judec și să înțeleg...

         Câtă disperare poate fi într-un astfel de gest... cât strigăt după atenție... cât egoism... cât de demnă de compasiune e o persoană cu astfel de gânduri, care nu mai găsește în nimeni și nimic resurse să meargă mai departe... și nu vorbesc despre situațiile în care la mijloc e o boală mintală... 
         Pe de altă parte, de cât egocentrism și nepăsare pot fi suspectați cei care au în mijlocul lor un astfel de om...
         Ar trebui să fim mai atenți în jurul nostru, să luăm mai mult aminte la privirile, vorbele gesturile persoanelor pe care le iubim, pe lângă care trecem, cu care lucrăm zi de zi...să le arătăm că, în ciuda tendinței de însingurare a individului societății actuale, nu sunt singure...




Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS