Suntem ceea ce mâncăm?

1 iulie 2016

         Vă povesteam acum ceva timp despre schimbările pe care le tot fac de când o cunosc pe Adelina și m-am oprit atunci la săpunuri și alte cosmetice naturale
         De data aceasta vorbim despre mâncare. Matei a fost destul de refractar la gusturi noi, așa că el a savurat un terci de ovăz de-abia după ce am început diversificarea cu Miriam. Până atunci, singurii care reușiseră să-i intre în grații au fost niște biscuiți din fulgi de ovăz, cu unt și zeamă de portocale. Întrucât domnișoara e o mare amatoare de orice înseamnă "mâncare", ei am putut să-i dau și avocado, fulgi de mei sau de ovăz cu iaurt, hummus, linte, de altfel, dacă e vorba de ceva boabe, e mai mult ca perfect pentru ea.
         Încetul cu încetul, ne-a intrat în obicei, mai ales în lunile de toamnă-iarnă, să mâncăm dimineața, de câteva ori pe săptămână, terci de ovăz cu miere sau fulgi de ovăz cu iaurt, în combinație cu diverse fructe crude sau uscate. Din fericire, la capitolul fructe și sucuri făcute în casă, nu am probleme cu niciunul dintre pitici, amândoi adoră fructele, de la banalele mere, pere și banane, până la ananas, mango, rodii, mure, zmeură, etc. Iarna facem câte-o bombă de vitamine, adică suc la storcător, din ce fructe avem atunci, plus morcov și sfeclă roșie. Nu știu dacă acesta e secretul datorită căruia nu prea mi-au răcit pruncii, dar cu siguranță au avut doar de câștigat de pe urma lui.
         Când am făcut prima prăjitură cu vișine și pudră de roșcove, Matei mi-a atras atenția că am ars-o. Doar că atât de negru se face un dulce cu pudră de roșcove, de parcă ar fi uitat în cuptor. Și, în ciuda culorii, e delicios. La fel ca și laptele cu roșcove, cu care înlocuiesc deseori celebra cacao. E drept că nu e la fel de negru precum prăjitura, nici nu ar avea cum, nefiind copt, dar e la fel de bun ca faimoasa cacao cu lapte și mult mai puțin energizant.
         Tot pentru pitici, încercând să fac uitată ciocolata sau alte dulciuri cu zahăr mult, din care mâncau oricum rar, am început să dau mai multă atenție diferitelor batoane din fructe uscate de prin magazine, mai ales din Mega Image, că tot avem în apropiere câteva. Au fost acceptate foarte bine, pe ei îi interesează că sunt dulci, nu cât zahăr conțin sau că sunt mult mai sănătoase decât alte prăjiturele de pe rafturi, pe care evident că le-ar gusta, dacă le-am pune în față. Cât despre dulciurile făcute în casă, la unele rețete clasice, de pandișpan, de exemplu, am redus considerabil cantitatea de zahăr. Dacă am zahăr brun, miere sau melasă, e cu atât mai bine, dacă nu, pun mult mai puțin decât în rețetă.
         La mâncărurile tradiționale nu am renunțat, mai facem sarmale, ciorbe de tot felul, paste în diferite combinații, omlete, clătite, orez sau griș cu lapte; cu salatele nu prea avem succes la Matei, bine că meniul de la grădiniță e destul de variat și cam la orice al doilea fel există un tip de salată pe care îl acceptă, probabil colegii reușesc să-i facă poftă și să-l îndemne să mănânce. Mezeluri și brânză topită nu le-am dat niciodată copiilor și chiar de am mai luat rareori, nu au fost curioși să guste. M-au uimit întotdeauna mămicile care considerau crenvurștii sau șunca de praga un deliciu pentru cei mici și care reacționau șocate când auzeau că alții nu consumă așa ceva; fiecare e liber să se hrănească cum vrea, dar copiii au nevoie de o bază sănătoasă încă de la primele lingurițe cu mâncare.
        De fel, nu sunt prea carnivoră, nu mănânc și nu gătesc gras, ba chiar m-am amuzat când am rămas însărcinată prima dată și medicul la care am mers atunci m-a întrebat dacă sunt vegetariană, după ce mi-a văzut analizele. Acum că a venit sezonul fructelor de tot felul și în curând va apărea și porumbul pentru fiert, sunt cea mai fericită, vară să fie, că de foame nu mor. În dulap așteaptă cuminte o pungă cu boabe de hrișcă, într-una din zilele astea își va împlini menirea.
        De curând am gustat o prăjitură delicioasă raw-vegană, necoaptă (uimitor, nu?), cu morcov, merișoare, nucă de cocos, caju și alte asemenea ingrediente, de la o prietenă care a renunțat de ceva timp deja la carne și lactate. E bine să mai ai și astfel de oameni pe lângă tine, mai furi un sfat, o rețetă, o idee. Până la a deveni eu însămi vegetariană, însă, mai e cale lungă, nici nu mi-am propus așa ceva, dar nu se știe niciodată încotro te duce viața.
          

2 comentarii:

Andreea Stan spunea...

Hi hi, hi hi...iti mai amintesti unul dintre posibilele noastre subiecte de licenta? Suplimentele ziarului Jurnalul National? Ei bine, cumparand cateva ziare cu suplimenetele de rigoare, am cumparat (si nu am inteles NIMIC la vremea aia!) cartea "Esti ceea ce mananci". Am citit-o in vara lui 2008 de 2 ori...nimic nu s-a lipit de mine...pana in octombrie 2014. E adevarat ca pe vremea aceea, locuind in provincie nu gaseam quinoa, nuci de macadamia, pudra de roscove si alte minuni :D
Acum insa, mi se pare una dintre cartile fundamentale ale nutritiei.
Tot stilul de viata vegan m-a facut sa renunt for ever la cosmeticele din comert (mai trisez cu cate un ruj din cand in cand) si sa mi le prepar singura...
P.S Ma bucur tare ca ti-a placut praji! Stai sa vezi ce minunatii mai urmeaza...asta a fost incalzirea :D

Crengu spunea...

Hehe, ce coincidenta! Bine ca mi-ai zis ca exista o carte cu acest titlu! Eu de machiat nu ma machiez, stii asta, iar de cand cu sapunurile tale, nici sampon nu am mai cumparat. Asa ca, macar pe partea de cosmetice, am rezolvat cu chimicalele. Lucrez la detergenti. :)) Abia astept si alte praji, am mai vazut pe site-ul Ligiei Pop si tare bine aratau, nici nu zici ca nu-s coapte si fara e-uri. :-p

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS