Fur timp

28 iulie 2016

         N-am mai scris pe blog, n-am mai găsit resurse. Țin cu dinții de mine, printre oameni care se pierd în tehnologie (4 din 5 persoane din metrou sau autobuz butonează de zor telefonul/tableta/smartphone-ul) și Pokemoni, în egoisme, orgolii și vorbe aruncate aiurea.
         Încerc să trec cu vederea multe ca să pot observa în continuare frumosul și să mai și trăiesc, nu doar să supraviețuiesc.
         Citesc, privesc, mă bucur, analizez, ca să știu ce mai pot pune apoi în aplicare în relațiile cu oamenii din jur, dar mai ales cu copiii. Cea mai recentă descoperire despre Matei m-a făcut să zâmbesc mult, mai ales în interior; am realizat cât de fin observator este al lucrurilor care se întâmplă în ograda lui și nu numai și-mi doresc tare mult să-și păstreze această calitate. E mare lucru să vezi ceva atunci când ceilalți cred că nu vezi nimic.
         Am copii mai înțelepti și mai liberi decât am crezut și asta îmi dă mereu forțe proaspete.

         Altfel, fur timp. Cu mine, cu el, cu ei și pentru noi. Aștept, ca întotdeauna schimbările care, inevitabil, vor veni.
 

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS