Telenovele cu coperți

30 iunie 2016

          când cărțile dezamăgesc

         
         Odată cu întoarcerea la muncă, am revenit la cititul cărților în metrou. Am ales o carte la întâmplare, "O lună de duminici" a lui John Updike, pe care, după câteva pagini, îmi venea să o arunc; n-am putut s-o citesc, din cauza subiectului și a limbajului folosit, destul de vulgar și explicit pentru gusturile mele. Prefer să fiu pudică, decât să-mi umplu mintea cu mizerii, indiferent cât de premiat e cel care le-a scris.
         Și am revenit la bibliotecă și am ales "Maja desnuda", a lui Vicente Blasco Ibanez. Îmi aminteam că Raluca a citit-o și cronica sa era pozitivă, așa că am pornit la citit optimistă. Doar că m-am dezamăgit curând, încă nu am terminat-o, nu-mi place nici stilul în care e scrisă, nici subiectul; mi-am propus să o duc până la capăt, măcar ca să văd până unde poate ajunge renumitul pictor Mariano Renovales, rămas singur după moartea soției pe care a asemănat-o cu Maja desnuda a lui Goya și pe care și-a dorit mereu să o picteze, lovindu-se de fiecare dată de refuzul ei categoric.
         Ca să fiu sinceră până la capăt, am impresia că citesc o telenovelă: Josephina, căsătorită cu pictorul mai sus menționat, e geloasă pe orice femeie care îi pozează nud soțului său, deși acesta nu are nici cel mai mic gând de infidelitate. Din contră, sătul de crizele consoartei, blestemându-și soarta că s-a căsătorit și nu a rămas burlac, să picteze oricând, orice, Renovales ajunge să se îndrăgostească de o altă femeie. Ba mai și oscilează dacă să se lase sau nu în voia sentimentelor, dorind să-i fie fidel Josephinei. Iar doamna, după ce că i-a amărât viața și i-a distrus orice pornire de originalitate în picturile sale, îl face să se simtă ultimul om, spionându-l, citind prin el, reproșându-i continuu că nu visează altceva decât să picteze femei goale și acuzându-l, în cele din urmă, că îi dorește moartea, ca să fie liber să-și trăiască noua poveste de dragoste.
         Culmea e că și în viața reală există cupluri de acest fel, în care se țin în lanțuri unul pe celălalt și, din motive doar de ei știute, nu îndrăznesc să le rupă, iar dacă, totuși, se întâmplă, sentimentul de vinovăție e la cote maxime.
         Poate în urmă cu câțiva ani aș fi citit această poveste cu alți ochi, nu știu, cert e că mă așteptam la mai mult. Mi-am amintit de o altă carte pe care am ocolit-o după ce profesoara de română din liceu ne-a făcut pe tablă o schemă ca să ilustreze relațiile de rudenie dintre subiecți, "Concert din muzică de Bach", a Hortensiei Papadat-Bengescu. O altă telenovelă cu coperți, în viziunea mea. Chiar dacă am fost la clasă de filologie, n-am putut să citesc orice, oricât de apreciat ar fi fost un roman și se pare că, măcar din acest punct de vedere, am rămas la fel de pretențioasă.





2 comentarii:

coco spunea...

prefer sa citesc decat sa ma uit la tv...timp nu prea am!

Crengu spunea...

noi nu mai avem tv si cablu de cativa ani...lipsa de timp si nu numai...nu ducem dorul!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS