Hai-hui prin București

9 iunie 2016

o hartă... degradată, din Centrul Vechi
          Frumoasă vreme, plăcut de cald și miros îmbietor de tei. Perfect pentru o plimbare prin acest oraș plin de contraste. În centrul vechi, toate-s de-a valma de multă vreme deja: ici o clădire îmbulinată, ce stă să cadă, dincolo una în plină renovare, schele, zgomot, praf, ocolișuri și trafic îngreunat. Câțiva metri mai jos, clădirea H&M, gri, cu geamuri transparente, pare dintr-un viitor în care nu știu dacă vom ajunge vreodată.
          Într-un colț, pe un fotoliu antic, la umbră, un domn cu mustată și pălărie, trecut bine de 40 de ani, soarbe cu nesaț dintr-o țigară. La câțiva pași de el, un băiețel de gimnaziu, așezat pe un scaun și cu o cutie în fața sa, cântă la acordeon de ți se rupe sufletul. În josul străzii, forfotul teraselor, oameni care cară în sus și în jos, printre palmieri, pietoni și mese, scaune și echipamente diverse.
          La Caru' cu bere n-ai loc să arunci un ac. Lângă el, cândva era o chocolaterie, începutul unei povești fără sfârșit. Chocolateria nu mai e, povestea a rămas și adaugă noi și noi capitole. La Stavropoleos slujba s-a terminat de ceva timp, turiști străini se perindă să admire biserica, în timp ce ghidul îi spune istoria în universala limbă engleză. Mă opresc pentru câteva zâmbete de aducere-aminte și ca să-mi liniștesc pașii în curte, inima se simte ca acasă.
          Pe drumul de întoarcere, băiețelul acordeonist nu mai e, pesemne că a luat o pauză, în timp ce instrumentul se odihnește și el pe marginea unui magazin, în spatele domnului de pe fotoliu. Dintr-un magazin de pe stânga, îmi sare în ochi o rochie de mireasă și-o melodie ușor franțuzească mă face pentru o clipă să cred că am greșit orașul sau poate epoca. Un domn cu un acordeon cântă de zor în față la H&M. Filmul se rupe brusc, un iz de toaletă străpunge atmosfera și mă readuce cu picioarele pe pământ. 
          Pe o alee la stânga, printre magazine, descopăr Biserica Doamnei, frumoasă și tăcută între betoanele care o înconjoară. Îmi fac drum printre mașini și alte clădiri în renovare și intru la un târg de antichități și obiecte handmade, așa răsfăț, mai rar: bijuterii de toate felurile, timbre și bani vechi, plăci muzicale, aparate de fotografiat din alte vremuri, tacâmuri și porțelanuri, cărți, fotografii cu istorii personale, ceasuri de mână, de buzunar și de perete, machete de mașini, tablouri și icoane. Câte povești, câte gânduri, câte vise! Singurul regret: un stand cu bijuterii quilling, păpuși din hârtie și ouă încondeiate tot cu tehnica quilling, peste care era evident că se așternuse praful, de atâta așteptat pe tarabă. Păcat de munca și pasiunea creatorului!
          Azi începe a VIII-a ediție a festivalului de teatru în stradă B-FIT in the Street, pregătirile erau în toi la Universitate, sper să fie și timpul pe măsură. Și pentru că ar fi fost prea frumos ca o zi așa tihnită să se termine în același stil, în fața statuii lui Ion Luca Caragiale, privind spre grupul statuar "Căruţa cu paiaţe" de la Teatrul Național, trona un cort înconjurat de polițiști și jandarmi, în timp ce o pancartă anunța tranșant: GREVA FOAMEI, Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991...

Superbă vreme, plăcut de cald, cu vântul ce adie alene în acest oraș al contrastelor.
         
          

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS