Domnului poet

24 iunie 2016

         Pe Ștefan l-am cunoscut acum aproape 8 ani, când Doru Coroiu inițiase Infinitaria, un soi de cenaclu literar online. Mi-a fost evident de la început cine erau profesioniștii în materie de poezie, de altfel Ștefan are multe premii la concursurile la care a participat și mai are și niște cărți lansate. Iar eu sunt printre norocoșii care au fost la o lansare și au un volum cu autograf, căci, din păcate, pentru altele nu am reușit să ne mai întâlnim, deși, da, stăm în același oraș.
        Astăzi îi doresc la cât mai mulți ani sănătoși și inspirați, la cât mai mlte dorințe împlinite și cât mai multe cărți publicate!


poemul lui ștefan

ștefan 
a luat cârpa de praf
a stors-o până au ieșit raze de soare

și-a deschis inima la primul nasture
a așezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept

s-a pus pe așteptat

de atunci nu l-a mai văzut nimeni
oamenii au început chiar să sape gropi
multe multe
ca broboanele de transpirație

și 
inima îi creștea fără drojdie
nebăgată în seamă


locul nostru de întâlnire între două felii de scaun

să nu ți se pară cald
o să deschid toate icoanele sufletului meu
voi sfărâma ușile de sare
toate ușile de sare

o să fie zgomot
și ne va cuprinde o moleșeală de unt topit

atunci o să te rog
să îți picuri tot corpul
pe degetele mele
precum ceara de la lumânări

vom avea însemnat cu pixul în mână
ce clopote să tragem
ce păsări să speriem
ce oameni

ne vom cutremura cât să ne pice
din trupuri
cărămizi în flăcări

pesemne că
atunci
între inimile noastre
nu o să mai fie iarbă roșie
sau degete ieșite din pământ
 
o să fie în schimb
un vânt ca o herghelie


(din volumul "Convoi de tăcere", Princeps Edit, Iași, 2009)

 

 

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS