Când o familie se destramă

7 iunie 2016

          Vineri, puțin după ora 4 dup-amiaza, mă duceam să iau fata de la creșă. La un moment dat, lângă o trecere de pietoni pe unde urma să trec, o femeie bătea în geamul unei mașini și striga "Deschide ușa!" Am urmărit intrigată întâmplarea, în timp ce-mi continuam drumul: în automobil, lipită de geam, era o fetiță de 5-6 ani, nu știu exact cât avea, am crezut că s-a încuiat acolo din greșeală; asta până ce am zărit un bărbat trecând pe lângă femeie și dechizând ușa de pe partea cu volanul; șocul a venit în momentul în care mama-îmi devenise evident că cei doi adulți erau părinții fetiței din mașină- continuând să bată în geam, striga cât putea de tare "Deschide, că nu o să mă mai vezi niciodată,  o să vezi că nu o să te mai lase să mă vezi!" 
          Am mai zărit-o doar pe micuță dând din cap a negare, am traversat și mașina a plecat, lăsând femeia în stradă, cu sufletul făcut praf, bombănind ca pentru ea o înjurătură și lovind asfaltul cu piciorul. Cu ochii în lacrimi, s-a dus la propriul autoturism și a demarat în trombă, în direcția opusă celei în care îi plecase copila. 
          Am rămas o clipă pe loc, gândindu-mă dacă și ce aș fi putut să fac. O doamnă care fusese și ea martor fără voie la întâmplare, s-a oprit stupefiată, la câțiva pași în urma mea. Nu știam pe cine să compătimesc mai întâi, pe fetița care și-a lăsat mama în urmă, pe femeia rămasă fără copil, pe tatăl, respectiv bărbatul căreia nu i-a păsat de suferința omului pe care-l crezuse la un moment dat jumătatea lui... Era clar că pe toți, pentru că pentru niciunul dintre ei nu e o situație ușoară.
          Și de atunci mă întreb cum de două persoane, care s-au iubit cândva, pot ajunge la un astfel de comportament și mai ales cum pot pune în mijlocul conflictului tocmai rodul iubirii lor? De ce să fie nevoit un copil să trăiască fără unul din părinți, de ce nu găsesc modalități de a rămâne împreună, de ce se distruge astăzi atât de ușor o familie, de ce oamenii nu mai luptă? Unde s-a dus dragostea, unde e răbdarea, ce s-a întâmplat cu credința?
          M-am adunat cu greu în dup-amiaza aceea și mi-am dorit ca nimeni să nu treacă vreodată printr-un moment ca cel la care am fost martor din întâmplare. Eu nu pot decât să speculez răspunsuri la întrebările pe care mi le-am pus și mi le tot pun, dar numai ei știu detaliile care fac diferența. Oricum ar fi, dintr-o astfel de situație, copilul este cel mai dezavantajat.
          Poate o să-mi spuneți că sunt țări unde așa ceva e la ordinea zilei, poate că și la noi se întâmplă frecvent ca unele cupluri să se despartă și să se formeze alte familii, cu copii și oameni din alte căsătorii. Asta nu înseamnă că așa ar trebui să fie, sau că e ceva ușor de făcut sau un lucru cu care să trăiești fără vreun fel de îndoială, sau de apăsare pe suflet. Eu nu cred că așa ceva nu doare, că nu lasă urme sau întrebări. Dar sunt convinsă că nu e nici ceva imposibil de trecut. Despre mamele care renunță singure la copii nu vreau să vorbesc, deja e prea mult...
          Mă gândesc doar la copila brunetă, cu părul lung și ochii mari, lipită cu nasul de geamul mașinii în care mama bătea cu disperare, să n-o piardă și sper să-i fie bine, oriunde și cu oricine va fi...

6 comentarii:

Anonim spunea...

Din pacate asa se intampla cand femeia nu mai este mama/sotie/confidenta/iubita... iar barbatul nu mai este tata/sot/stalp in casa/.... Copilul din pacate devine pe nedrept un asistent trist si neputincios la batalia a doua persoane mama si tata.
Iar daca in jurul lor nu sunt persoane de calitate de la care sa invete si sa se consulte e si mai grea situatia.....

EmaPirciu spunea...

E greu, dar uneori unui copil ii e mai bine cu un singur parinte decat intr-o familie in permanent conflict. Nu trebuie insa sa fie regula, ci exceptie.
Tabloul descris de tine e trist, foarte trist, dar probabil este doar un fragment dintr-o poveste mai mare pe care noi nu o vom sti niciodata. Sa speram ca tuturor celor implicati le va fi bine.

Ioana spunea...

Nci unuia dintre cei implicati nu le va mai fi vreodata "binele" ala de dinainte, cand (probabil) formau o familie fericita. Iar folosirea copilului pe post de obiect al santajului va lasa urme, indiferent daca ne place sa credem contrariul. Altfel nu imi pot imagina cum de femeia striga ca barbatul nu o va mai lasa sa vada copilul, decat daca el a amenintat-o la un moment dat cu asta. Iar el, daca ii pasa de fetita, nu ar fi permis niciodata sa se petreaca scena de mai sus, ar fi deschis usa, ar fi discutat impreuna (nu sa ajunga la impacare, ci la o intelegere in interesul copilei), ar fi facut altceva decat sa incuie copilul si sa plece cu el. Evident ca nu cunosc nici eu situatia, poate mama era abuziva, poate copila chiar nu dorea sa o vada, nu stiu. Dar mi se pare putin probabil ca un copil care asista la o astfel de scena sa ramana calm - ori de durerea despartirii, ori de frica, fara sa fie manipulat de catre adulti.
Crengu, nu te supara pe comentariu, vine din "been there, done that".

Crengu spunea...

Ioana- Nu ma supar, nu am de ce, ba chiar sunt putin socata ca vorbesti din experienta... Intr-adevar, nu stim toate datele problemei, dar nici mie nu mi se pare normal sa folosesti un copl pe post de obicet de santaj...

Ema- Stiu ca ai dreptate, uneori e mai bine asa, desi nu-i e nimanui usor.

Anonim- Intrebarea e de ce se ajunge aici, de ce unul sau fiecare dintre cei doi adulti renunta sa mai fie ceea ce spui tu.

o femeie spunea...

been there, done that.

Sunt multe familii care divorteaza si raman in relatii bune. Acolo s-a ajuns la multa decadere din ambele parti, la multa mizerie. Cand o relatie merge prost e din valoarea omului sa spuna stop pana la decadere. Copilul insa sufera cel mai mult iar in scena aia copilul e in stare de soc.

Crengu spunea...

o femeie- adesea omul nu stie cand sa spuna "stop", cat sa suporte, cat mai are pana la decadere... constat cu tristete ca prea usor se despart oamenii, prea usor renunta la ce au impreuna, parca nu mai pun pret pe casnicie (sau pe ce ar trebui sa insemne ea cu adevarat)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS