Stai acasă, inimă!

14 aprilie 2016

             
           Azi aștept ploaia așa cum nu cred că am știut vreodată să o fac. O aștept să se reverse peste lume, să o curețe de praf, de-amar, de ipocrizie, de neputințe... o aștept să plângă tot ceea ce eu nu pot, pentru că nu mai sunt copil, să pot lăcrima în voie, oricând și oricum.
            Azi aștept ploaia mai ceva ca într-un descântec de Ana Blandiana. Să pună capăt nerăbdării și fugii nebune în care cu toții am intrat, să ne facă să stăm puțin pe loc, așa cum de mult nu am stat, să ne așeze inima înapoi în piept și să o ascultăm picurând, să o privim, să o adulmecăm. Nu-i așa că nu mai știți cum miroase ploaia? 
            

Azi aștept ploaia, chiar dacă nu voi ieși afară să dansez. 

4 comentarii:

Simona Fusaru spunea...

miroase a libertate dezlantuita.
https://www.youtube.com/watch?v=LG4DBldUREQ

Crengu spunea...

:) O interpretare pe sufletul meu, multumesc!

INCERTITUDINI spunea...

Plouă cu izbituri tăioase, nu-mi place.
Ador ploile blânde!

Crengu spunea...

D-na Gina, eu am momente cand imi plac ploile si altele cand nu, dupa stare, probabil.

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS