Răzlețe

20 aprilie 2016

             Există limite care sunt de netrecut. Oricât de mult ți-ai dori ca lucrurile să stea altfel, trebuie să accepți situația, chiar dacă nu o înțelegi pe de-a-ntregul...

 ****** 
              De vreo două ori deja, săptămâna asta, doi șoferi au trecut razant cu mașina pe lângă mine. Singură, pe trecerea de pietoni. Bine că nu aveam vreunul dintre copii de mână... Într-o zi veneam cu copiii spre casă, de la creșă și grădi și la un moment dat, nevoiți fiind să traversăm o stradă, am zărit la volanul unui automobil un copil de vreo doi ani, să fi avut maxim trei ani. În brațele tatălui, care se amuza copios de micul șofer fără centuri. Să mai zic ceva? Nu mai zic. Nu era primul de genul acesta, din păcate. Să mai spun de cei care parcheaza perpendicular pe locuri de parcare goale, de abia ai loc să treci o persoană, darămite două sau cu căruț și copil de mână? Nu mai spun, e plină lumea și mie mi s-a luat să fiu mereu într-o stare de tensiune continuuă, cu instinctele de supraviețuire activate permanent....

****** 
             Într-o dup-amiază, în drum spre creșă, am intrat într-un magazin. Ceva m-a picurat când am trecut pragul și mă întrebam de unde, căci copertină nu exista și nu plouase de curând, ca să fi rămas apă pe ea. Am ieșit și când m-am îndepărtat, am ridicat privirea: o doamnă-și spălase geamurile și pervazul fără să-i pese că în capul trecătorilor se scurge apa din ștergătoarele sale. Civilizație, bun simț? În ce secol oare?

******
             Și uite așa ajungi să judeci și să intri fără să bagi de seamă într-un cerc vicios... Și timpul e tot mai puțin... S-ar zice că dacă sunt fără copii, am vreme pentru mai multe. Ei bine, nu am. Săptămâna asta (săptămâna altfel în școli și grădinițe) am fost aproape în fiecare zi la Matei, doamna educatoare ne-a rugat să le fim alături, în măsura posibilităților, în cadrul activităților. Plus o răceală care mi-a pus capac, o vizită la medic, analize, gânduri multe, dorințe mari, întoarcerea iminentă la muncă, dar unde, tot acolo sau în altă parte - pentru altă parte, altă agitație, CV-uri, interviuri, emoții. Un suflet doar și două mâini.

******
             Vine sărbătoarea Învierii Domnului, trece și ea, apoi peste încă puțin se mai duce un an din viața mea... Ce-am făcut bine, ce-am făcut rău, știe numai Dumnezeu! Ce-mi doresc nu e nici mult, dar nici puțin, iar ce-aș schimba, nu se mai poate, așa că merg mai departe, bucurându-mă de toate!

4 comentarii:

coco spunea...

situatii si situatii...da...exista limite ale bunului simt, dar nu toti le percep la fel!

Crengu spunea...

Din pacate, asa e.

Crengu spunea...

Eu ma gandeam si la limite fizice sau psihice, probleme de sanatate...

Andreea Stan spunea...

Mare ti-e gradina Doamne, si mereu se muta gardul....ce sa le ceri!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS