Cine m-a făcut om mare?

23 aprilie 2016



            Nu de puține ori mă întreb cum de trece timpul așa repede și unde se duce, când se duce... Am doar crâmpeie de amintiri din copilăria mea, nu rememorez neapărat fapte, oricum știu sigur că nu mi le aduc aminte perfect cronologic, ci multe senzații, sentimente, cuvinte, momente corelate cu melodii. Nu pot spune cu certitudine că am fost un copil fericit și nu pot ști cum vor considera piticii mei copilăria lor. Pot doar să mă străduiesc să aibă amintiri frumoase și să sper că vor ști cum să trăiască, așa încât să nu regrete amarnic niciodată faptul că s-au făcut oameni mari...

               Fiecare etapă vine cu bucuriile sale, trebuie doar să le vedem, să le primim și să le trăim! 

  

             

O istorie veche

22 aprilie 2016

Cu flori de crâng
Te'mpodobești, de tine beată,
Dar n'ai simțit tu niciodată
Că florile din plete plâng?
Sărmană fată!


Trecând pe lunci
Tu rupi o floare'mbobocită,
Și'o floare ce'i? Nu esti oprită
S'o rupi când vrei, și s'o arunci
Apoi strivită


 Și tu socoți
Că toată vorba e jurată,
Că tot ce'mi spui e spus o dată
Iubitul tău e cum sunt toți ,
Și ce'i o fată?

Tu vrei să placi
Acelui ce, cuprins te'aprinde,
Când tu aprinsă'l vei cuprinde,
Tu vrei un pat de flori să'i faci?

Și el te vinde!

Și va pieri
Din veselii tăi ochi splendoarea
Te vei topi, tu'nfloritoarea,
Și aruncată'n drum vei fi
Și tu, ca floarea


Și poate crezi
Că floare iarăși te poți face,
Că plânsetul cu vremea tace?
Dar caută în pieptul tău, să vezi
E-ntr-nsul pace?

(George Coșbuc, via Poeții nostștri)

Răzlețe

20 aprilie 2016

             Există limite care sunt de netrecut. Oricât de mult ți-ai dori ca lucrurile să stea altfel, trebuie să accepți situația, chiar dacă nu o înțelegi pe de-a-ntregul...

 ****** 
              De vreo două ori deja, săptămâna asta, doi șoferi au trecut razant cu mașina pe lângă mine. Singură, pe trecerea de pietoni. Bine că nu aveam vreunul dintre copii de mână... Într-o zi veneam cu copiii spre casă, de la creșă și grădi și la un moment dat, nevoiți fiind să traversăm o stradă, am zărit la volanul unui automobil un copil de vreo doi ani, să fi avut maxim trei ani. În brațele tatălui, care se amuza copios de micul șofer fără centuri. Să mai zic ceva? Nu mai zic. Nu era primul de genul acesta, din păcate. Să mai spun de cei care parcheaza perpendicular pe locuri de parcare goale, de abia ai loc să treci o persoană, darămite două sau cu căruț și copil de mână? Nu mai spun, e plină lumea și mie mi s-a luat să fiu mereu într-o stare de tensiune continuuă, cu instinctele de supraviețuire activate permanent....

****** 
             Într-o dup-amiază, în drum spre creșă, am intrat într-un magazin. Ceva m-a picurat când am trecut pragul și mă întrebam de unde, căci copertină nu exista și nu plouase de curând, ca să fi rămas apă pe ea. Am ieșit și când m-am îndepărtat, am ridicat privirea: o doamnă-și spălase geamurile și pervazul fără să-i pese că în capul trecătorilor se scurge apa din ștergătoarele sale. Civilizație, bun simț? În ce secol oare?

******
             Și uite așa ajungi să judeci și să intri fără să bagi de seamă într-un cerc vicios... Și timpul e tot mai puțin... S-ar zice că dacă sunt fără copii, am vreme pentru mai multe. Ei bine, nu am. Săptămâna asta (săptămâna altfel în școli și grădinițe) am fost aproape în fiecare zi la Matei, doamna educatoare ne-a rugat să le fim alături, în măsura posibilităților, în cadrul activităților. Plus o răceală care mi-a pus capac, o vizită la medic, analize, gânduri multe, dorințe mari, întoarcerea iminentă la muncă, dar unde, tot acolo sau în altă parte - pentru altă parte, altă agitație, CV-uri, interviuri, emoții. Un suflet doar și două mâini.

******
             Vine sărbătoarea Învierii Domnului, trece și ea, apoi peste încă puțin se mai duce un an din viața mea... Ce-am făcut bine, ce-am făcut rău, știe numai Dumnezeu! Ce-mi doresc nu e nici mult, dar nici puțin, iar ce-aș schimba, nu se mai poate, așa că merg mai departe, bucurându-mă de toate!

Nu judeca și nu vei fi judecat!

19 aprilie 2016

              * din cartea "Nu judeca și nu vei fi judecat- Cea mai scurtă cale către Rai" a arhimandritului Serafim Alexiev

              "[...] cel bun tot timpul descoperă ceva folositor pentru sine și se folosește de aceasta. Cel rău, dimpotrivă, totdeauna vede păcatele care îl smintesc și îl otrăvesc. Toți reflectă în afară , cu claritate, lucrurile care ies din propriul lor suflet."

              " Noi nu avem dreaptă măsură să judecăm: greșelile noastre le vedem mai mici decât sunt, iar ale celorlalți mai mari. Nouă ne găsim mereu dezvinovățire în orice împrejurare, în orice abatere de la o poruncă, iar de la aproapele pretindem îndeplinirea tuturor poruncilor.
                Astfel de judecători suntem noi. Altora le cerem totul, iar pe noi nu ne obligăm la nimic; la păcatele noastre privim printre degete, iar pe cele străine le punem sub lupă..."

              " Sfântul Ioan cel Milostiv sfătuia astfel pe creștinii păstoriți de el: "Frații mei și copiii mei, nu vă grăbiți să osândiți! Pentru că, de multe ori vedem păcatul celui ce greșește, dar pocăința lui cea de taină nu o cunoaștem."

              " Trebuie nu să rușinezi, ci să mustri, nu să învinovățești, ci să sfătuiești, nu cu mândrie să înjosești, ci cu dragoste să îndrepți." (Sfântul Ioan Gură de Aur)

  

Activități de grădinar

În lucru: coș cu ouă, dintr-o zi cu tuse
Nu te supăra... tati!
Puțină matematică n-a stricat nimănui
    
Cea mai citită și răscitită carte pentru copii, de la Matei spre Miriam

*poza cu cartea nu-mi aparține, bine că am găsit pe net; Miriam a făcut o adevărată pasiune pentru ea de aproape o lună de zile, foarte greu acceptă să-i citim altceva; noroc că Matei o știe (cam) pe de rost și uneori îi mai "citește" el

Update: Premii pentru fete

18 aprilie 2016

              Dragele mele, după o întârziere de nici eu nu mai știu cât, săptămâna asta premiile vor lua calea poștei și implicit drumul către voi. Cu mulțumiri pentru răbdare! :)

              Uneori mai arunc un ochi prin statisticile blogului. Nu că m-aş aştepta brusc să am cine ştie câte sute sau mii de vizitatori pe zi/ săptămână/ lună, ci doar aşa, informativ. Nu-s eu cine ştie ce personalitate ca să am aşa trafic şi nici nu am descoperit vreun continent ascuns, ca să am super subiecte pentru postări. Că scriu în primul rând pentru mine, asta cred că e clar. Dacă nu, tocmai am reafirmat-o.
             Am observat, însă, de unde-mi vin cei mai mulţi cititori şi cum pe google nu-l pot premia pentru asta, m-am gândit să-mi răsplătesc fetele de pe blogurile cărora am cel mai mult trafic, într-o ordine aleatorie. Aşadar, Ioana, Simona, Raluca şi Ema, aştept să-mi lăsaţi la comentarii o adresă unde să vă pot trimite premiul - surpriză. Cu mulţumiri pentru că ţineţi aproape şi cu gândul la primăvara ce va veni!

Carieră/ bani sau familie?

             Nu vreau să deschid o nouă polemică pe tema din titlu, pentru mine prioritatea e mai mult decât clară. Mă bucur, însă, că am în jur oameni care gândesc la fel, iar pe lângă ei mai sunt și alții. 
             "De câte ori iubești ceea ce nu ai, de atâtea ori îți pui singur lanțuri la picioare. Iubește ceea ce ai și vei fi fericit!" (Puya) 
              Mai bine și mai concis de atât nu cred că se poate, așa că mai departe vă las cu cea mai nouă melodie a artistului mai sus menționat: 


             Sau, dacă vi se pare prea serioasă, prea dramatică, am și o variantă umoristică a ceea ce presupune în zilele noastre această junglă numită "piața muncii", cu program normal însemnând să lucrezi zilnic suplimentar și de preferat și în weekend, cu target-uri și tabele în excel, cu CV-uri depuse, pe care le vizualizează cineva sau nu, cu interviuri de care nu treci pentru că ți-ai permis să-ți faci o familie și nu să mori la datorie, pardon, pentru companie:

Viața e ca un aparat foto

Stai acasă, inimă!

14 aprilie 2016

             
           Azi aștept ploaia așa cum nu cred că am știut vreodată să o fac. O aștept să se reverse peste lume, să o curețe de praf, de-amar, de ipocrizie, de neputințe... o aștept să plângă tot ceea ce eu nu pot, pentru că nu mai sunt copil, să pot lăcrima în voie, oricând și oricum.
            Azi aștept ploaia mai ceva ca într-un descântec de Ana Blandiana. Să pună capăt nerăbdării și fugii nebune în care cu toții am intrat, să ne facă să stăm puțin pe loc, așa cum de mult nu am stat, să ne așeze inima înapoi în piept și să o ascultăm picurând, să o privim, să o adulmecăm. Nu-i așa că nu mai știți cum miroase ploaia? 
            

Azi aștept ploaia, chiar dacă nu voi ieși afară să dansez. 

Flash-uri

13 aprilie 2016

             La Colțea mirosea a iarbă proaspăt tăiată, am rememorat într-o clipită verile de demult, petrecute la țară.
             Mai jos, spre Cișmigiu, m-am pierdut în raiul bijutierilor: zale de toate felurile, mărgele, mărgeluțe, sclipitoare sau mate, de toate formele și culorile. 
             Urcând înapoi spre Universitate, pe lângă Cercul Militar și ignorând cu desăvârșire o cofetărie și o patiserie îmbietoare, m-am rătăcit în vitrina librăriei "Mihai Eminescu", volumele lui Marius Tucă tronau la loc de cinste.
             Semafor,  al câtelea, oare, din oraș, dar și din drumul meu? 
             Două anticariate răzlețe, cam singurele rămase în zonă și jos, în spatele unei tonete de bilete RATB, îmi sare în ochi o harpă. Artistul? Un domn trecut bine de 50 de ani, care mulțumește oricui îi răsplătește darul cu un leu. 

Flash-uri dintr-o zi de ființă hoinară!
             
             

Lecțiile zilei cu Oana Pellea

8 aprilie 2016

           "Asta poate să facă un om pe Pământul ăsta, să dăruiască, să iubească şi să dăruiască iubire. Cred că de aia am venit aici pe Pământ, să înţelegem lecţia asta."

           "Dacă crezi în visul tău, nu se poate să nu îl înfăptuieşti. Să creadă în visul lor, asta mi-aş dori, să aibă încredere în ei. Şi să aibă răbdare, pentru că succesul, dacă vine într-o clipă, nu-i un semn bun şi nu este de bun augur. Nici eu nu am avut răbdare, ştiu că este a tinereţei. Ai mei îmi spuneau mereu: "Ai răbdare, ai răbdare!". Şi mă enervam îngrozitor, dar lecţia asta a răbdării este bine să o avem cu toţii. Lucrurile vin când trebuie să vină şi atunci poţi să te şi bucuri din plin de ele. Până atunci, răbdare, nu suferinţă, nu încrâncenare. Nimic ce vrei cu încrâncenare nu iese. Şi să muncească, mult!" (sursa)


P.S.:  Și coincidența zilei: aceasta este postarea cu numărul 666...

Amintiri din viitor: Pentru tine, Mimuca noastră

4 aprilie 2016

             Pentru el a fost 2 septembrie, pentru tine e aprilie, o zi de 4 cu multe semnificații, despre care sigur îți voi povesti cândva. Azi nu vreau să dau timpul înapoi cu 10 ani și să mă gândesc la momentul în care a trebuit să mă despart de mamaia mea, străbunica ta, azi vreau să fiu prezentă pentru tine, pentru prima ta zi în care nu ești cu mine, cu tati sau cu vreuna dintre bunici.
             Eu am mai trecut o dată prin experiența asta și având deja informațiile necesare încerc să-mi fie mai ușor. Dar nu-mi e și nici nu vreau să mă păcălesc... Știu că și pentru tine e la fel de greu, că, deși ți-am tot povestit despre acest moment, încă nu înțelegi pe deplin ce și cum și mai ales de ce. Dar ne vom regăsi și va fi bine, tu ești un suflet mare într-un trup mic, Mimuca lui Matei și a noastră mai ales.

Motivațional la început de aprilie

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS