Cum nu vii, tu, Ţepeş doamne...

4 februarie 2016

            Am avut câteva săptămâni interesante şi îmi doream ca postarea de azi să fie despre ce am învăţat sau, mai bine zis, despre ce revelaţii am avut în această perioadă şi să le împart cu voi. Am ajuns, în schimb, să vreau să scriu despre toleranţă şi despre cum, de fapt, nu există aşa ceva printre semenii noştri. Că e despre veşnicele conflicte despre care vorbea Ema zilele trecute sau despre vaccinuri, alăptare, mâncare sănătoasă sau despre cum se ţine corect linguriţa, problema e aceeaşi: nu ştim să acceptăm opinii diferite de ale noastre! Nu ştim! Am citit un articol azi referitor la iniţiativa Coaliţiei pentru Familie de a modifica constituţia la care a plouat cu comentarii pline de jigniri la adresa celor care sunt împotriva căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Oameni care vorbeau despre (şi îşi doresc, se înţelege) toleranţă, corectitudine politică, diversitate înşirau invective după invective doar pentru că alţii au îndrăznit să gândească diferit.
            Asta e lumea în care vrem să trăim noi şi mai ales copiii noştri, astfel de modele vrem să le oferim? Serios? Chiar aşa am ajuns, încât nu mai ştim să purtăm un dialog civilizat, fără să fim puşi la colţ pentru că avem o altă opinie? Ce-i drept, problema nu e de acum, datează de mii de ani, altfel n-ar fi existat "cine e fără de păcat, să arunce primul piatra"! Doar că se presupunea că am evoluat, că suntem, nu-i aşa, europeni, că avem drepturi! Nu cred că e stipulat pe undeva dreptul la jigniri şi nu cred că există cineva căruia să-i placă să fie supus unei pleiade de cuvinte urâte. Asta, oare, nu e tot discriminare, nu înseamnă tot "eu ştiu mai bine, tu habar n-ai ce spui (sau, după caz, ce semnezi)" ?
            De ce e aşa de greu să înţelegem şi să acceptăm că oamenii sunt diferiţi (slavă Domnului, avem de la cine învăţa exemple de aşa da, aşa nu!), că fiecare are propriile sale experienţe de viaţă care l-au condus la anumite principii sau moduri de a gândi şi de a-şi trăi viaţa? Ne dorim civilizaţie, dar suntem atâââât de departe de ea. Vrem toleranţă, dar chemăm poliţia pentru că băieţelul vecinilor de deasupra e copil şi aleargă şi sare şi aruncă cu jucării, nu ştie să meargă în vârful picioarelor. Nu tolerăm plânsetele puilor de om, dar am fi în stare să ţinem între patru pereţi toate pisicile şi toţi câinii de pe stradă, iar vecinii să le suporte schelălăiturile, miaunelile, mirosurile.
             Da, am luat foc, pentru că mă uit în jur şi mă lovesc de diferite persoane, cu mentalităţi şi comportamente de-mi vine să-mi iau lumea în cap. În ritmul ăsta, de a nu ne mai suporta unii pe alţii nici când vorbim, de a ne înstrăina şi a ne preface că suntem prieteni, o să ajungem mai dobitoci decât dobitoacele! Omul nu a fost creat să fie singur! Cum de-am ajuns dintr-o extremă în alta? (Şi da, extremist poate fi un ortodox, dar şi un penticostal, asta nu înseamnă că toţi ortodocşii sau toţi penticostalii sunt aşa, dar ar fi bine dacă ne-am strădui ceva mai mult să nu generalizăm....)

Dacă eu îţi respect ţie, oricine ai fi, opinia şi nu te jignesc, nu te etichetez în niciun fel, tu de ce o faci? Dreptatea cu orice preţ nu ţine nici de cald, nici de foame şi cu siguranţă că nu va duce la o societate mai bună, ci din contră...


 

3 comentarii:

EmaPirciu spunea...

Cata dreptate ai!

Crengu spunea...

:) Ema, stiu ca ai scris si tu, dar azi chiar am luat foc si trebuia sa ma sting cumva!

EmaPirciu spunea...

Ai facut bine.

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS