Viitorul începe azi

11 decembrie 2015

          Uneori privesc cerul



şi rămân aşa, minunându-mă, cu capul în palme. 
             Apoi, inevitabil, zăresc ciorile


şi alte păsări în zbor


şi-mi dau seama că sunt atât de mică, încât nu voi zbura niciodată ca ele. Dar apoi revin asupra gândului şi realizez că sunt atât de mare, încât pot ajunge oriunde vreau, cu gândul, cu inima. Şi-n unele zile agitate, când liniştea mea e departe, când haosul din jur şi din mine pare prea mult ca să-i pot face faţă, dau peste câte-o melodie şi câte un clip care mă fac, măcar cu sufletul, să mă aşez pe un fotoliu, să respir adânc, să-mi pun un zâmbet pe chip şi să-mi aduc aminte că totul este trecător; stă doar în puterea mea să fac ordine în mine, dacă vreau ca toate să fie la locul lor. De mine depinde să văd urâtul sau frumosul, să mă mânii şi să reacţionez ca atare sau să surâd şi să mă bucur. Şi totul începe azi, când pot să stau eu cu mine, să-mi fac senin în adâncuri...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS