Oamenii din viaţa mea: TL

13 octombrie 2015

          Tanti L. sau TLul, cum o alintăm adesea noi, e omul care m-a primit cu braţele deschise de când i-am călcat prima dată pragul, în calitate de prietenă a viitorului meu soţ. Îi datorez fără doar şi poate îmbucureştenirea mea, întrucât n-a ezitat să mă ia în spaţiu atunci când făceam actele să obţinem împrumut pentru prima casă. Vecină la ţară cu părinţii domnului meu şi gazda lui în capitală, mereu zâmbitoare şi cu o vorbă bună pentru oricine, m-a tratat întotdeauna ca pe un membru al familiei (nu cred că exagerez dacă spun că m-am simţit ca a doua ei fiică). Nu e ortodoxă, dar asta n-a contat, nu ne-a impus niciodată nimic din credinţa sa şi a respectat-o din plin pe-a noastră.
           Femeie blajină, dar hotărâtă, a ajutat pe oricine a avut nevoie fără să stea pe gânduri (cel mai mult pe fiica sa şi în mod necondiţionat) şi şi-a protejat şi-şi protejează în continuare soţul cât de mult. De altfel, rar mi-a fost dat să văd un aşa respect cum am văzut la ei. Privindu-i, nu aveai cum să nu înveţi despre cum să fii un soţ bun sau o soţie devotată.
           Marea sau marile ei dezamăgiri? Pot doar să bănuiesc despre ce e vorba. Viaţa s-a învârtit şi s-a răsucit de aşa manieră încât rareori mai vorbim, dar nimic de suflet, ca altădată. S-a schimbat şi ştiu din pricina cărui eveniment. M-aş da peste cap de trei ori şi m-aş face mai ceva ca Greuceanu, dacă aşa aş putea-o aduce înapoi pe TL de odinioară!
           Oricum, rămâne respectul. Şi dragul. Şi amintirea acelor dimineţi cu aromă de pepene galben şi cu discuţii savuroase, la capătul cărora plecam la muncă plină de elan, pentru a reveni seara, târziu, la o farfurie cu mâncare aburindă...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS