Cine are ochi, să vadă

1 octombrie 2015

          Astăzi gîndurile îmi sunt de-a valma şi sunt toate şansele ca şi postarea să pară incoerentă. Pentru că sunt multe lucruri care se întâmplă şi care mă preocupă, unele mai noi, altele mai vechi, mereu aceleaşi, dar totuşi altele. De la însemnarea Ralucăi despre stilou  mi-am adus aminte că aveam o listă întreagă de subiecte ce aşteptau să-şi găsească loc în câteva postări. N-a fost timp, nici acum nu e prea mult, nici de povestit, nici de argumentat cu surse, aşa că voi fi cât de poate de obiectivă într-o mare subiectivitate.
          Pentru că Raluca vorbea despre cum nu mai folosim stiloul, cu asta voi începe. Mi se pare tragic faptul că tot mai multe state americane şi inclusiv unele din nordul Europei au ales să renunţe la scrisul de mână în şcoli. Cum tot tragică mi se existenţa televizoarelor în creşe şi grădiniţe, dar şi a tabletelor şi calculatoarelor în mâinile copiilor. Să mai zic despre a face sau nu religie la şcoală, să mai vorbesc despre faptul că educaţia sexuală ar trebui să fie un capitol pentru părinţi şi copii acasă, nu de impus ca materie şcolară sau, mai rău, disciplină pe băncile grădiniţelor? Să mai menţionez despre legile astea pe care unii le visează noaptea şi ziua vor să le dea spre aplicare, despre cum ar trebui sau nu să vacinăm pentru că vin imigranţii peste noi şi trebuie, brusc, să creştem rata imunităţii îngrădind accesul la educaţie al celor care nu se încadrează în norme? Sau să vorbesc despre acea dirigintă a unui băiat de clasa a 8-a care-i terorizează mama ameninţând-o că-i va exmatricula copilul, dacă refuză vaccinul de anul acesta? Ba nu, mai bine să spun despre cum e să suni la 112 şi cum poliţia apare în 10 minute, dar ambulanţa nu pleacă de la sediu nici după oră, mai ales dacă urgenţa e pensionată şi are peste 60 de ani. Dă-i încolo de pensionari, că nu  mai produc pentru ţară, ce ne mai pasă de ei? Hai mai bine să ne bem cafeaua şi să mai dăm un like pe Facebook!
          Trăim vremuri grele, urâte, de o moralitate îndoielnică. Am impresia (care pe zi ce trece devine certitudine) că interesul e să ne prostească de mici, că doar de-asta vor să scoată scrisul de mână şi să introducă laptopul pe post de stilou şi hârtie. La fel şi cu uitatul la televizor în creşe şi grădiniţe: cu cât mai mici sunt copiii, cu cât se uită mai mult, cu atât mai bine, materialul e tocmai bun de stricat, că doar nu ne mai trebuie vreun geniu sau măcar vreun om inteligent, greu de manipulat şi înghiţit prostii pe bandă. Ştiu foarte bine că resursele sunt finite, că populaţia globului e tot mai mare, că în România (chiar zilele astea citeam într-un articol pe site-ul ştirilor PRO TV) numărul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani e mai mare decât cel al copiilor de până-n 14 ani, dar, oameni dragi, puţin respect pentru viaţă! Nu poţi să laşi un om suferind să aştepte două ore o salvare, e strigător la cer! Nu poţi să-i impui un părinte să-şi vaccineze copilul, ba să-l mai şi pedepseşti sub diverse forme, acuzându-l de "rele tratamente aplicate minorului", când el tocmai pentru binele pruncului alege să nu-l imunizeze! Nu poţi să spui că e nepriceput medical, de parcă toţi cei care aleg să vaccineze au prea mult habar de medicină! Sunt atâţia medici împotriva vaccinurilor, toţi sunt nebuni, n-au studiat la rândul lor cot la cot cu ceilalţi?
           Cum poate un doctor să recomande imunizarea împotriva tuberculozei în cazul unui bebeluş de câteva zile care face tratament cu antibiotic? De ce părinţii care nu vaccinează trebuie pedepsiţi, iar în cazul în care copilul păţeşte ceva în urma unui vaccin, nu e tras nimeni la răspundere? Să se vorbească şi despre victimele vaccinurilor, despre toţi cei care s-au îmbolnăvit sau au murit în urma lor şi apoi fiecare să decidă în dreptul lui!
           Ne plângem de analfabeţi, dar în loc să creem condiţii pentru şcolarizare, încercăm să o condiţionăm. Scoatem scrisul de mână, îi învăţăm cu laptopul şi tableta şi apoi avem pretenţia ca bieţii copii să crească oameni, nu roboţi. Preferăm să deprindă nişte automatisme decât să-şi dezvolte normal structurile creierului. În ritmul acesta, încercând să luăm ce ni se pare bun din curtea vecinilor, vom ajunge ca în unele ţări din nordul Europei, unde copiii sunt luaţi de lângă părinţi la cel mai mic plânset, pe motiv că dacă plânge, înseamnă că mama sau tata nu sunt în stare să-i crească şi e mai bine să fie daţi în grija statului. Sau vom ajunge să numărăm cazurile de suicid din rândul adolescenţilor, pentru că orice tentativă de a le impune limite într-un fel sau altul va fi considerat agresiune...
          Corectitudine politică, toleranţă, unitate în diversitate, globalizare, progres, sat global... Un om căruia i se fură mintea şi mai ales sufletul nu mai e om. Dacă ne vom face că nu vedem, că nu ne pasă, consecinţele vor fi pe măsură şi orice reacţie de-atunci încolo va fi târzie!

5 comentarii:

o femeie spunea...

se scoate scrisul de mana? unde?
Eu m-am bucurat cand am discutat cu o familie finlandeza si m-au informat ca in tara la ei e proiectul de scos literele cursive si folosit direct cele de tipar, pt ca oricum de pe la 10-12 ani copiii nu mai fac A mare cu codite si arabescuri ci direct 3 bete, litere de tipar. Eu am urat caligrafia, tin minte ca mi se parea monoton in scoala sa copii de mana textul dat, si se pare ca fiica mea acum ma mosteneste...

Cat despre vaccinari, eu nu cred ca va trece proiectul: e contra constitutiei unui stat democratic, e contra scolii care e obligatorie. Marea bucurie pt mine este ca lumea acum constientizeaza ca nu au fost niciodata obligatorii. Ba mai mult suspectez ca a ajuns cifra de vaccinari ca in america: sub 80% din populatie are vaccinurile facute, lumea a inceput sa faca testuri de anticorpi si sa vada ca vai, vaccinul nu s-a activat.

EmaPirciu spunea...

Referitor la vaccinari, mi se pare ca ambele parti manipuleaza in asa hal incat calitatea informatiilor care ajung la noi e indoielnica. Da, anumiti medici sunt impotriva, asa cum unii sunt pentru. Depinde insa mult si de educatia pe care o primesc (fiecare scoala are propria filosofie) si de mediul despre care vorbim. E usor sa vorbesti despre renuntarea la vaccin in locuri in care se respecta niste conditii de alimentatie si igiena, dar hai sa fim seriosi! Cati copii din mediul rural din multe tari ar supravietui neimunizati, cand ei dorm 10 intr-o camera pentru ca in cealalta locuiesc vaca, oaia si gaina si se spala la lighean sau in curte cu apa rece? Eu l-am dus pe Florin sa faca tot ceea ce a fost recomandat de medici, pentru ca oricat ai citi despre astfel de lucruri, nu poti sa spui ca esti un expert. Majoritatea articolelor din online sunt scrise pe banda, semnate de medicul X sau Y (care oricum nu are timp sa scrie texte) si distribuite pentru trafic, nu au scopul de a informa clar, ci de a te determina sa cauti ajutor in diverse cabinete, clinici, spitale. Poate ma situez in extrema cealalta, dar nu cred deloc in doctor Google si nici in disperatii dupa atentie care zboara liberi pe net in cautare de adepti.
Despre tehnologizarea excesiva a procesului de invatamant as zice ca suntem ca femeile alea cu drobul de sare si pisica. Vai, Doamne, scrie copilul la calculator, vai, nu va mai folosi stiloul! In ce secol, ca scolile din Romania nu au nici creta, nici apa curenta, nici caldura si noi vorbim de era digitala! Care tableta? Care laptop? A! In Finlanda. Si ce ne doare pe noi cum aleg ei sa isi creasca copiii? Daca vine un finlandez sa spuna ca noi nu facem bine ceea ce facem (si asta e evident daca privim programa scolara), sarim ca arsi ca scoala ca a noastra fatatoare de genii nu s-a mai vazut si ne suparam. Atunci de unde indignarea asta ca in tara X se face asa? Ce traba avem noi? Noi sa ne vedem barna din ochii nostri. In tarile nordice zice folclorul ca nu se scrie de mana, dar acelasi folclor al netului zice si ca elevii invata si economie domestica (sau cum s-o traduce),face cursuri de gatit si primeste informatii despre diverse meserii care ar putea sa il ajute sa isi gaseasca un loc de munca adevarat peste niste ani. Statul le ofera o masa calda si transport la un pret decent, care sa nu ii determine pe parinti sa renunte la o alimentatie corecta din lipsa banilor. Pe-astea nu le vedem, nu invatam nimic, ii dam inainte cu ceea ce e "gresit". E putin prea devreme sa ne facem astfel de probleme, zau. Florin invata sa scrie de mana anul asta, dupa ce in clasa a doua a invatat sa scrie de tipar. Invatatoarea le da teme acasa cum aveam si noi pe vremuri: doua randuri cu A de mana, doua cu a si tot asa. Copiii scriu pagini intregi de litere rotunde, cu atentie la caligrafie si cu preocupare pentru frumos. Au si table digitale in aceleasi clase in care scriu si cu creta sau cu markerul. E normal sa imbini lucrurile, pentru ca viata nu mai e doar despre cerneala, e si despre click si net de mare viteza. Sa nu cadem in capcana fricii de necunoscut, sa invatam sa ne adaptam la nou si sa adaptam noul la nevoile noastre. Ca si noi ne uitam la televizor cand eram mici si nu cred ca ne-am tampit, desi toti profesorii ne repetau ca se va intampla. Iar desenele animate de azi mi se par oricum mai blande decat cele pe care le urmaream noi pe vremuri. Nu crezi?

Crengu spunea...

Ema - Sincer? Nu, nu cred ca desenele de azi sunt mai blande, chiar deloc. Dar poate ca nu mai stiu eu, avand in vedere ca nu mai avem televizor sau cablu si mai vad ocazional la ai mei sau la socri cate ceva. Despre efectele pe care le-am observat (asupra mea, cel putin) ale televizorului si noptilor nesfarsite pe internet, hmmm, ar fi multe de spus. Si nu, nu e vorba ca ne-am tampit de la el, e vorba ca ne pierdem rabdarea, concentrarea, capacitatea de a empatiza si multe altele. Cat despre drobul de sare, asta e, prefer sa ma agit, pentru ca peste doi ani copilul meu va merge la scoala si nu mi-ar pica prea bine sa aud ca trebuie sa-i cumpar tableta sau laptop. Noi stam in Bucuresti, nu la Cuca Macaii, in Bucuresti unde luni, 5 oct, a fost zi libera pentru ca s-a sarbatorit Ziua Mondiala a Educatiei, in timp ce in Arges, de ex, n-a existat asa ceva. Asa ca eu cred ca, da, e normal sa-mi fac griji, din moment ce traiesc in buricul targului, ca sa zic asa. Iar despre vaccinuri, nu pretinde nimeni ca e expert, la fel cum nu toti care aleg sa nu vaccineze se informeaza doar despre internet. Eu, de ex, am vorbit cu medici, da? Medici. Iar cazul bebelusului despre care am povestit ca facea antibiotic, iar doctorita neonatolog insista cu BCG-ul era al meu. Ce sanse avea copilul meu sa fie astazi sanatos daca eu acceptam in maternitate sa-i trantesc un vaccin peste un antibiotic pentru ca asa vroia acea doamna "bine intentionata"? Tu ai fi riscat?

Crengu spunea...

O femeie - Deocamdata se vorbeste doar despre digitalizarea orelor de curs in scoli, daca aveam vreo data concreta despre altceva fii sigura ca scriam despre ea. Imi pare rau ca din textul meu lipsesc sursele, dar chiar nu am timp sa scriu articole elaborate (de altfel in zilele noastre nu ne putem plange ca nu avem acces la tot felul de informatii), am si precizat ca in lipsa surselor voi incerca sa fiu cat pot de obiectiva.

Adelina spunea...

Doctorița chirurg care l-a operat pe Ioan e împotriva vaccinurilor. O doctoriță foarte deșteaptă în care am mare încredere. Soțul e pro vaccinuri. Îți dai seama că eu sunt între ciocan și nicovală... Mă opresc aici.
Eu nu-i interzic accesul lui Ioan la laptop. Și da, știe să facă destule. Poate n-o să fie un geniu în IT (nici nu cred de altfel), dar nici ca mine. Când am intrat la facultate nu știam nici să pornesc un calculator. Pentru că în liceu n-am făcut informatică. Și nici calculator acasă nu aveam. M-am trezit că eram singura, chiar singura din an care nu știam nimic. Am avut foarte mult de recuperat, mai ales că aveam destule materii pe calc., chiar nu-mi permiteam să pierd bursa.
Pe de altă parte e și greu -la noi- să nu fie pornit un calculator când și când ziua. Locuiesc cu un specialist în IT. Avem 2 calculatoare, un laptop și tableta mea (asta numai eu o folosesc). Deci copilul a prins multe din zbor, urmarindu-l pe Edu cum lucrează...

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS