Tot despre noi

26 septembrie 2015

sau un altfel de "la mulţi ani împreună, domnul meu!"

Eu nu mi-am aparţinut decât uneori, 
atunci când închideam ochii şi gândeam la tine.
Unii credeau că mă cunosc mai bine,
dar nu prea-şi puteau acorda amintirile.
Aşa că trecutul meu a rămas rătăcit undeva, la un colţ de stradă.
Acolo, într-o căsuţă îmbătrânită de vreme,
am învăţat prima dată să zbor.
Între timp, tocmai primii mei oameni mi-au frânt aripile
de mii de ori,
iar eu am adunat cioburile
şi le-am lipit într-un puzzle imperfect.
Şi am rămas aşa, aşteptând să treacă
durerea nepotrivirii pieselor.
Când ne-am întâlnit,
aveam la activ vreo câteva retuşuri,
minţi nepotrivite încercaseră să mă
repare cumva.
Tu doar ai întins sufletul spre mine
şi ai suflat din inimă
pulberea desăvârşirii,
iar coasta ta stângă recunoscându-mă,
mie şi ţie m-a redat
şi-atunci am învăţat să-mi aparţin cu adevărat.


2 comentarii:

alexander spunea...

asta da! poezie de dragoste.
''Tu doar ai întins sufletul spre mine
şi ai suflat din inimă''

Crengu spunea...

Macar sa fie asa de buna pe cat lasi sa se inteleaga! :-)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS