Dintr-o răsuflare

12 septembrie 2015

E-atâta suferinţă în lumea asta, Doamne!
Ţi-o spun, deşi Tu ştii cum sunt ai Tăi copii!
Cum judecă şi mint şi fură şi înşeală
şi piatră nesfârşită fac dintr-o vorbă goală!
Cum îşi las' baltă pruncii şi îşi ucid părinţii,
de plâng de prin icoane de chin şi jale sfinţii!
Cum n-au răbdare azi, nici mâine sau poimâine,
cum îşi urăsc vecinul că are-n plus o pâine!
Cum tinereţea-şi pierd prin faptele deşarte, 
uitând că bătrâneţea în suflet le răzbate!
Cum dau fetele totul pe-o noapte de amor
pentru băiatul care rămâne-un voiajor!
Cum mamele au uitat că ele sunt datoare
să pună-n oameni noi principii şi onoare,
că trebuie să-şi asume şi relele şi bune,
de multe ori plecându-şi genunchii-n rugăciune!
E-atâta suferinţă în lumea asta, Doamne
şi milă mi-e de om când conştiinţa doarme!
(27.08.2015)

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS