Suntem cât de fericiți decidem să fim!

11 august 2015

             ”Cei mai mulți oameni se gândesc la fericire ca la o chestiune egoistă: ”Vreau să fiu fericit – și vreau să fiu fericit pentru mine”. Aș vrea să sugerez că, de fapt, fericirea este, de departe, mai mult decât o dorință egoistă. De fapt, ea este o obligație morală. Știu că cei mai mulți oameni nu s-au gândit niciodată la fericire în felul acesta. O bună parte din viață nici eu n-am facut-o. Credeam că fericirea, și mai ales căutarea ei, era ceva ce ține doar de fiecare în parte. Dar nu e așa.
               Dacă ești sau nu fericit, și mai ales, dacă te comporți sau nu ca om fericit are legatură cu altruismul, nu cu egoismul, pentru că ține de cum afectezi viețile celor din jurul tău. Și asta face din fericire o problemă de morală. Întrebați pe oricine care a fost crescut de un parinte nefericit dacă fericirea este sau nu o chestiune morală și vă asigur că răspunsul va fi ”da”. Nu este deloc plăcut să fii crescut de un părinte nefericit sau să fii căsătorit cu o persoană nefericită sau să fii părintele unui copil nefericit sau să lucrezi cu un coleg nefericit.
               Fericirea noastră îi afectează pe ceilalți profund. Din acest motiv, fericirea este o obligație morală. Suntem obligați, din punct de vedere moral, măcar să acționăm ca fiind cât de fericiți se poate – chiar dacă nu ne simțim fericiți. Oamenii nu trebuie să se lase conduși de sentimente, deoarece nu felul în care ne simțim îi afectează pe ceilalți, ci modul în care acționăm.  O stare de spirit proastă poate fi foarte bine asemănată cu o respirație urât-mirositoare. De ce ne spălăm pe dinți de mai multe ori pe zi? Nu doar din rațiuni de igienă, ci și pentru că vrem să avem o respirație plăcută pentru oricine intră în contact cu noi. Același lucru este valabil și când vine vorba de starea noastră de spirit. O dispoziție proastă ar trebui privită exact ca pe o respirație urât-mirositoare. De ce să îmi provoci mie un disconfort? Sau de ce să îti provoc eu ție un disconfort? Nu e deloc corect. De asta trebuie să acționăm ca fiind cât de fericiți se poate, cât de des se poate. Și aproape oricine poate face asta. Indiferent cât de nefericit te poți simți într-un anumit moment, poți și trebuie să iei o decizie despre cum te vei comporta. Poate că nu putem controla să ne simțim triști sau fericiți, dar suntem liberi să decidem dacă vom arăta celor din jur o mină veselă sau una tristă.
             Asta nu înseamnă că nu ne împărtășim sentimentele și emoțiile cu prietenii cei mai apropiați sau cu partenerul de viață. Bineînțeles că o putem face: ”Știi? Sunt foarte trist. Am avut o problemă la muncă astăzi. Am o problemă în căsnicie. Am o problemă cu copilul. Am probleme cu părinții.” Dar nu trebuie să provoci, cu nefericirea ta, o stare proastă celor din jur. Asta e cu totul altă poveste. Toți avem capacitatea să controlăm felul în care ne exprimăm, indiferent cum ne-am simți. Vă pot demonstra. Imaginați-vă că cineva se comportă urât cu partenerul de viață, iar în acel moment cineva sună la ușă. Ați observat vreodată cât de frumos se va purta această persoană cu noul-venit? Cum de a fost posibil ca – într-o secundă – acea persoană să treacă de la a se purta mizerabil cu partenerul de viață la a acționa cordial față de noul-venit? Evident, putem să ne controlăm dispozițiaSau ce spuneți de alt exemplu? Să zicem că sunteți, cronic, într-o stare de spirit neplăcută și v-aș oferi zece mii de dolari pe săptămână să nu mai fiți într-o dispoziție proastă. Credeți că asta v-ar face să vă schimbați dispoziția? Eu cred că da.
             Și, dacă e să fiu sincer, avem chiar și puterea  de a modifica felul în care ne simțim, nu doar modul în care acționăm. Abraham Lincoln a spus odată că suntem cât de fericiți decidem să fim. Și asta e ceea ce ar trebui să decidem. Să fim fericiți este bine pentru noi și este ceea ce datorăm și celor care există în viețile noastre. Să devii fericit este de fapt o consecință a faptului că te comporți ca și cum ai fi fericit: cu cât ne exprimăm mai mult ca fiind fericiți, cu atât devenim mai fericiți. Credem că acțiunile noastre sunt determinate de sentimentele pe care le avem. Dar avem puterea să obținem exact opusul – să ne construim sentimentele în funcție de acțiunile pe care le întreprindem. Ar trebui ca felul în care ne comportăm să ne influențeze sentimentele mai mult decât permitem sentimentelor sa ne influenteze comportamentul.
              Deci, da, într-adevăr avem o obligație morală să fim fericiți sau, măcar, să acționăm ca și cum am fi. Cei fericiți fac lumea un loc mai bun, în timp ce nefericiții o fac mai rea. Fericirea este o chestiune foarte importantă. Lincoln avea dreptate, suntem cât de fericiți decidem să fim: e timpul să luăm această decizie.” (De ce să fim fericiți-Denis Prager, Prager University, sursa)

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS