De pe plaiuri argeșene

6 august 2015

         Se întâmplă uneori, mai ales vara, să schimb locația și să mă întorc fix de unde am plecat. De fiecare dată când ajung pe plaiuri argeșene, dar mai ales în fostul meu oraș, mă încearcă sentimente ciudate. Și asta mai cu seamă când îmi văd copiii zburdând pe unde cândva copilăream eu. Nostalgie? Poate, a trecut cam repede timpul, s-au schimbat multe. Orașul mai ales, e cu iz de metropolă; dar mie tot strâmt îmi vine, deci din acest punct de vedere totu-i la fel.
         Piticilor le place: parcuri pe alese, fântâni pentru bălăceală, porumbei de alergat, așa că, măcar pentru ei, fac din nou uitate motivele pentru care mi-am dorit să plec și ne bucurăm împreună de tot ce se poate. Dacă mă vedeți zburdând printre un băiețel și-o fetiță, să nu mă ocoliți gândind că am dat în mintea copiilor! Revin cât ai zice pește în lumea monotonă a oamenilor mari!

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

La doi pași de Pitești, Crenguța...

Crengu spunea...

Stiu, pare simplu, dar nu este...

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS