Peisaj urban în culori

Cine cântă ziua la fereastra mea

Suflet în aprilie

20 aprilie 2015

          A înflorit liliacul şi eu abia am băgat de seamă! Fuge timpul şi noi alergăm să-l prindem, gonim fără să ştim exact încotro şi pentru ce. Când ai copii toate capătă un sens şi un nume. Calităţi şi defecte ţi se perindă prin faţa ochilor ca într-un diapozitiv de demult.Feţişoare vesele sau triste, întrebătoare sau plânse, mânuţe care cer îmbrăţişări, picioruşe care prea devreme vor să intre în maratonul vieţii.
          Şi peste toate tu, soţie şi mamă, prietenă şi iubită, cumnată, noră, fiică. Femeie. Oamă lângă un om care ţi-e matca în care te curgi învolburată sau susurând liniştită, oaza în care te regăseşti cu toate ale tale. Un om între atâţia care a ştiut să te recunoască dintre atâtea şi împreună cu tine a ales să crească dragostea în multitudinea ei de forme. O viaţă nicicând monotonă, mereu în alertă, să prinzi cu sufletul zburând nuanţele ei, renunţări vechi şi disperări noi, vise şi culori de lut mereu în mâinile unui meşter iscusit.
           A înflorit liliacul şi odată cu el şi amintirile păstrate într-un ungher... o căsuţă la un colţ de stradă, o grădină cu parfum de trandafiri şi regina nopţii, trepte cu aromă de lămâiţă, poveşti cu miros de cozonac, dimineţi cu formă de prescură, nopţi dospind suflete...
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS