Uită ce nu mai eşti, aminteşte-ţi cine eşti şi luptă pentru ce vrei să fii!

8 ianuarie 2015

             Şapte, şapte, şapte... de ceva timp îmi sună în minte această cifră ca într-un soi de descântec şi-mi readuce în suflet lucruri de mult apuse. O vreme de frământări, în care aveam impresia că nu-mi mai găsesc locul, rostul în lumea asta mare. O luptă pe care am dus-o cu mine ca să-mi recapăt respectul faţă de propria-mi persoană şi încrederea că pot mai bine, pot mai mult, pot să mă aduc înapoi pe linia de plutire. O perioadă în care-mi eram departe, pierdusem aiurea nişte ani, apoi o vară, o toamnă şi-o iarnă; un sfat primit într-o noapte din mediul virtual a început să facă lumină şi azi dă titlul acestei postări (mult mai târziu aveam să conştientizez efectul negativ al orelor petrecute pe internet, al celor din faţa televizorului şi al "minunatelor" reviste pentru tineri, gen "Bravo"); o nouă toamnă, un om tandru, o mână caldă, un loc pe care-l voi numi mereu "acasă"...
              Şapte ani de la cea mai geroasă iarnă sufletească şi-n octombrie alţi şapte de
când mi-am regăsit drumul, o matcă în care mă curg liniştită şi-n care pot răsufla uşurată că cineva, undeva, mă iubeşte şi m-a ajutat să mă redau pe mine mie...Acum mi-s sufletul şi braţele pline, acum ştiu cine-am fost, cine-am vrut şi cine pot să fiu; căderile pot face bine, dacă te scuturi la timp de praf şi te ridici pentru a o lua de la capăt cu speranţă şi încredere.

Credinţa, cel mai puternic descântec!

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS