Unii au cancer în trup, alţii în suflet

17 decembrie 2014

              Mie mi-e greu uneori cu doi copii între care diferenţa de vârsta e de aproape trei ani, ea are cinci, aproape din an în an şi li se dăruieşte în egală măsură. Mie mi-e greu când răceşte vreunul, face temperatură şi nu doarme bine, ea are un băieţel cu sindrom Down. Mie mi-e greu câteodată când am vreo durere, ea se luptă în fiecare zi cu cancerul... O boală pe care a ajuns să o iubească, pentru a fi suficient de puternică încât să-i ţină zilnic piept.
              Am citit "Cancerul, dragostea mea" prin mai, însărcinată fiind în şapte luni şi de-atunci mă tot gândesc la o grămadă de lucruri. Veţi spune, poate, că sunt multe persoane care suferă de această boală şi tot atâtea care sunt răpuse de ea; că Mioara Grigore nu e cu nimic mai specială decât alţii, că toată lumea are nevoie de bani sau orice altceva. Dar eu nu aici vreau să ajung. Ci la faptul că adesea ne victimizăm pentru nimicuri, n-avem suficientă răbdare, suntem avari, orgolioşi, egoişti, individualişti, ne interesăm doar de viaţa noastră şi prea puţin de a celor din jur. Ne rugăm prea rar, ne enervăm prea des, zâmbim uneori, ţipăm adesea... Cei care au cancerul în trup luptă să scape de el, noi, restul, ne facem că nu vedem înăuntrul nostru şi mergem mai departe.

Avem boala în suflet şi nu vrem să ne dăm seama!

Un comentariu:

INCERTITUDINI spunea...

La mulți și mereu frumoși ani, Crenguța! ție și mânuțelor dragi din preajmă-ți!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS