O altfel de urare (fara diacritice)

31 decembrie 2014

             
Din an in an scriu tot mai rar, sperand c-am sa revin si astazi imi doresc in dar doar sa am timp din plin. De cand sunt mama,totusi oama,eu vremea altfel mi-o socot si ma impart mereu la trei, asa cum pot. 
 Trec ani in zbor, cu bune si cu rele, la taste iar m-am asezat, gandindu-ma la ele, ca nu e om pe-acest pamant sa nu greseasca o data si sa nu aiba vreun regret in viata-i toata. Eu va doresc s-aveti puterea de-a birui mereu durerea cu zambet si cu chip senin! Sa luati din toate, dar mai mult sa dati, sa nu uitati de aveti frati si sa iertati iara si iara, ca-ntr-o eterna primavara! Sanatosi voi toti sa fiti si voiosi sa ma cititi si la anul de-oti voi, bucurosi ne-om intalni!

Unii au cancer în trup, alţii în suflet

17 decembrie 2014

              Mie mi-e greu uneori cu doi copii între care diferenţa de vârsta e de aproape trei ani, ea are cinci, aproape din an în an şi li se dăruieşte în egală măsură. Mie mi-e greu când răceşte vreunul, face temperatură şi nu doarme bine, ea are un băieţel cu sindrom Down. Mie mi-e greu câteodată când am vreo durere, ea se luptă în fiecare zi cu cancerul... O boală pe care a ajuns să o iubească, pentru a fi suficient de puternică încât să-i ţină zilnic piept.
              Am citit "Cancerul, dragostea mea" prin mai, însărcinată fiind în şapte luni şi de-atunci mă tot gândesc la o grămadă de lucruri. Veţi spune, poate, că sunt multe persoane care suferă de această boală şi tot atâtea care sunt răpuse de ea; că Mioara Grigore nu e cu nimic mai specială decât alţii, că toată lumea are nevoie de bani sau orice altceva. Dar eu nu aici vreau să ajung. Ci la faptul că adesea ne victimizăm pentru nimicuri, n-avem suficientă răbdare, suntem avari, orgolioşi, egoişti, individualişti, ne interesăm doar de viaţa noastră şi prea puţin de a celor din jur. Ne rugăm prea rar, ne enervăm prea des, zâmbim uneori, ţipăm adesea... Cei care au cancerul în trup luptă să scape de el, noi, restul, ne facem că nu vedem înăuntrul nostru şi mergem mai departe.

Avem boala în suflet şi nu vrem să ne dăm seama!

Dragostea nu creşte în pom!

Amintiri din viitor: Despre mine, prin voi

15 decembrie 2014

               El butonează de zor un laptop de jucărie pe care l-a aşezat în poala mea. Tu, în funduleţ pe genunchiul meu stâng, molfăi o cărticică pentru pitici. El mă dă grămadă când vine repede să mă ia în braţe şi să-mi spună că mă iubeşte, tu rânjeşti gingia când mă zăreşti. El te cuprinde şi-mi zice pe un ton tandru că eşti drăguţa lui, tu doar ce-i auzi glasul şi te răsuceşti la 180 de grade. El fuge şi sare şi cântă şi tu te topeşti că nu eşti acolo, în iureşul lui. El are puţin peste trei ani, tu doar cinci luni.

Voi creşteţi, eu rămân mică, dar cu o inimă ce dă pe dinafară!

La mulţi ani, omul meu!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS