Ştire de ultimă oră

31 octombrie 2014

                                  Parcurile bucureştene vor fi desfiinţate din lipsă de... copii

                Vremea rece i-a speriat pe părinţii prichindeilor amatori de leagăne şi jocuri în aer liber. Oamenii mari au decis că singura distracţie a micuţilor va fi de-acum în case şi în mall-uri.
                Aerul închis şi recirculat din marile spaţii comerciale le promite părinţilor că le va feri odraslele de colţii aprigi ai virusurilor de tot felul.

Frământări părinteşti

30 octombrie 2014

                De când am rămas însărcinată prima dată, am conştientizat cel mai mult ce-aş fi vrut să fie altfel în educaţia mea şi mi-am promis atunci că eu voi face lucrurile diferit cu pruncii mei. Ei bine, nu reuşesc. Nu reuşesc deloc sau reuşesc într-o mică măsură, oricum ar fi, îmi pun mereu întrebări şi mă frământ adesea. N-am citit n cărţi despre creşterea copiilor, dar când rămân fără idei şi fără răbdare, sunt tentată să caut soluţiile magice pe care le oferă specialiştii în ceea ce se numeşte în vremurile noastre "parenting".
               Să nu ridici tonul la copil, să nu-l baţi (deci să nu-l agresezi în niciun fel), să nu-l pedepseşti pentru comportamentul neadecvat, să nu-l recompensezi pentru cel bun că e ca şi cum l-ai mitui şi nu-şi dezvoltă motivaţia interioară pentru a face un anumit lucru, să nu-i spui "Bravo!", să nu-l pui la colţ, să nu faci diferenţe între copii şi câte şi mai câte. Care mă fac să-mi dau seama (în caz că nu m-am prins deja) de câtă răbdare, inventivitate şi disponibilitate e nevoie! Cam ca la Ioana, drept pentru care am şi felicitat-o! Dar răbdare, inventivitate şi disponibilitate nu există mereu, pentru că oameni suntem, n-avem resurse inepuizabile. Şi-atunci ce faci, te dai peste cap de trei ori să îndeplineşti standardele specialiştilor, că altfel nu eşti sau nu te simţi un părinte bun, capabil? Şi dacă după toate strădaniile de a creşte un copil fericit şi fără traume, ajuns adult la rândul său, afli că, de fapt, e dezamăgit pentru că în x momente ale vieţii lui n-ai fost acolo aşa cum şi-ar fi dorit? Că ar fi preferat să acţionezi şi să gândeşti altfel sau să spui altceva? Cine poate şti ce-şi va aminti peste ani puiul de om, ce anume îl va marca (pozitiv sau negativ) din educaţia primită?
                Ne dăm atâta interes, citim cărţi, mergem la conferinţe, ca să ne creştem copiii altfel decât am fost crescuţi noi... Nu spun că nu trebuie sa încercăm, ci doar că e posibil ca, indiferent de metoda aleasă, rezultatul să ne surprindă şi nu neapărat în mod plăcut. Poate fi cineva 100% convins că într-o anume situaţie a ales cea mai bună soluţie? Eu nu cred. Şi nu cred nici că avem timp să stăm mereu să ne evaluăm reacţiile, dacă sunt sau nu conforme celor mai noi teorii de parenting... Până la urmă, oricât aş şti eu cum îmi doresc să-mi fie odraslele şi ce principii să le transmit, numai Dumnezeu ştie cum vor deveni!

Adevărurile zilei

              "Te naşti pur ca lacrima. Ceea ce ai ajuns este numai ce te-a învăţat viaţa dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit." (Ileana Vulpescu, într-un interviu pe care l-am citit la Ştefan Ciobanu)


              Despre dragoste şi răbdare, via Modart, într-o discuţie la această postare a d-nei Gina: 

                   "Răbdarea este prima trăsătură a dragostei pe care ne-o spune Sfântul Apostol Pavel. Cine iubeşte este în stare să ierte şi să rabde mult. Înalt Preasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, ne învaţă foarte frumos: "Dacă spunem că-i iubim, trebuie să-i răbdăm pe soţii şi soţiile noastre cu toate lipsurile lor. Să ni-i imaginăm cum vor fi la capătul drumului. Să-i răbdăm pe copiii noştri cu toate ştrengăriile pe care le fac. Să-i răbdăm pe bătrânii noştri cu toate neputinţele lor. Să-i răbdăm pe toţi aşa cum sunt, dacă zicem că-i iubim. Adevărata dragoste ştie că nici soţul nu-i perfect şi nici soţia nu este perfectă, nici copiii nu-s perfecţi, nici părinţii nu-s perfecţi şi nici colegii de muncă nu sunt perfecţi. Pe nici unul Dumnezeu nu i-a terminat încă. Dacă în noi este dragostea lui Dumnezeu, avem răbdare cu greşelile celorlalţi pe care îi iubim. Noi îi privim în aşa fel încât nu-i vedem cum sunt ei astăzi, ci aşa cum vor fi ei, tot mai buni, în viitor. Şi dragostea ne va face să-i ajutăm în drumul lor spre desăvârşire".

Indispensabil

21 octombrie 2014

când vrem să ne plimbăm, ca fetele, prin magazine;
când vremea nu e foarte prietenoasă;
dar mai ales în dup-amiezile în care mergem să-l recuperăm de la creşă pe frăţiorul năzdrăvan.

Wrapul nostru cel de toate zilele
Pentru că a trecut săptămâna bebeluşilor purtaţi , pentru că în curând vom renunţa la el pentru un mei tai şi pentru că e genul de obiect pe care îmi pare rău că nu l-am descoperit mai devreme, adică pe vremea bebeluşiei lui Matei. Tare mult ne-ar fi fost de folos! Prinţesa Urbană a scris despre sistemele de purtare aici , citiţi şi vă minunaţi şi eventual cumpăraţi-vă unul adecvat!

Confesiune de octombrie

10 octombrie 2014

Rănesc mult. Greşesc des. Regret tot timpul.
Mint frumos, pentru că oamenii nu sunt suportă adevărul. Încă nu sunt atât de puternică să rămân singură.
Tac prea multe uneori, mă cenzurez adesea, nu am răbdare câtă ar trebui, nu copilăresc suficient, deşi am cu cine şi pentru cine.
Mi-e teamă de eşec, de ceea ce-aş putea pierde încercând, de-asta mă decid greu când e să iau o hotărâre importantă. Mi-e mai teamă, însă, că m-aş putea pierde pe mine...
Mi-e dor de nişte vremuri când puteam pleca oriunde, oricând, oricum. Şi mi-e dor de nişte oameni pe care cândva îi întâlneam mai des.
Nu citesc orice, doar de dragul de a mai tăia o carte de pe listă, oricât de premiată ar fi. Nu ascult orice, indiferent cât de pretenţioasă aş părea.
Visez la o casă cu mansardă care să aibă ferestre spre cer; în curte un balansoar, un hamac şi un căţel...

Ce toamnă minunată!




 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS