Lecţia vieţii veşnic vie

29 septembrie 2014

           Şi uite că am trecut şi de postarea cu numărul 555. Coincidenţă sau nu, atâţia ani are şi Bucureştiul. Pentru unii aglomerat, sufocant, stresant, prăfuit, pentru mine cu multe lucruri (încă) de descoperit. Parcuri multe, pe alese, teatre, muzee, clădiri noi şi vechi, oameni de toate felurile, anonimat cât cuprinde. E un oraş al contrastelor şi pentru toate gusturile, în care poţi creşte, dar şi în care te poţi pierde, în orice sens am vorbi.
           Nu am ajuns la vreun eveniment dedicat capitalei, pentru că în acel sfârşit de săptămână am sărbătorit şi rememorat cu totul altceva, în oraşul tinereţii mele, să-i spun aşa, Piteşti. Pentru unii cimitir, pentru alţii cei mai frumoşi ani, perioada liceului a fost, într-adevăr, specială. Cu emoţii şi sentimente de tot felul, cor, cenaclu, spectacole, plimbări în ţară şi puţin în afară, un timp al marilor descoperiri şi începutul unei mari schimbări. După 10 ani de la absolvire, aceleaşi feţe şi totuşi altele, oameni  împliniţi, la rândul lor părinţi.

            Trece vremea şi n-o poţi opri...!


5 comentarii:

Ioana spunea...

Ce tanara esti, Crengu! La multe alte aniversari!

Crengu spunea...

De parca tu ai fi batrana, Ioana draga! :)

Ioana spunea...

Pai eu in "curandul apropiat" aniversez 20 de ani de la terminarea liceului :)). Asa ca da, incep sa ma simt cam trecuta de prima tinerete :). Cica pruncii ne mentin in forma... Ma gandesc sa mai torn vreo 5, asa, sa raman vesnic tanara :)).

Crengu spunea...

Ar fi si asta o solutie! :)) Si mie mi s.a spus ca.s mai frumoasa dupa al doilea! Dar na, vedem ce.o zice organismul despre un al treilea!

Raluca Nicula spunea...

Aha! Deci ai fost in Pitesti...

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS