Lecţia vieţii veşnic vie

29 septembrie 2014

           Şi uite că am trecut şi de postarea cu numărul 555. Coincidenţă sau nu, atâţia ani are şi Bucureştiul. Pentru unii aglomerat, sufocant, stresant, prăfuit, pentru mine cu multe lucruri (încă) de descoperit. Parcuri multe, pe alese, teatre, muzee, clădiri noi şi vechi, oameni de toate felurile, anonimat cât cuprinde. E un oraş al contrastelor şi pentru toate gusturile, în care poţi creşte, dar şi în care te poţi pierde, în orice sens am vorbi.
           Nu am ajuns la vreun eveniment dedicat capitalei, pentru că în acel sfârşit de săptămână am sărbătorit şi rememorat cu totul altceva, în oraşul tinereţii mele, să-i spun aşa, Piteşti. Pentru unii cimitir, pentru alţii cei mai frumoşi ani, perioada liceului a fost, într-adevăr, specială. Cu emoţii şi sentimente de tot felul, cor, cenaclu, spectacole, plimbări în ţară şi puţin în afară, un timp al marilor descoperiri şi începutul unei mari schimbări. După 10 ani de la absolvire, aceleaşi feţe şi totuşi altele, oameni  împliniţi, la rândul lor părinţi.

            Trece vremea şi n-o poţi opri...!


Trecut-au anii...

27 septembrie 2014


Azi trei ani am împlinit
De când mamă am devenit!
Şi mă rog să-ţi fie bine,
Să creşti mare lângă mine!
Să creşti mare, sănătos
Şi cu sufletul frumos!

06.11.2011-Foto Larisa
24.08.2014-Foto Albert Stănescu 

Timpul trece, dragostea rămâne!

Poză de album

12 septembrie 2014

             Avem bone, bunici, creşe, maşini de spălat rufe/ vase, detergenţi de toate felurile, oale minune, sisteme de purtat copiii şi totuşi timpul fuge de parcă nici n-ar fi. Tot aud că e greu să creşti un copil în zilele noastre, darămite doi sau mai mulţi. Da, pentru cine nu are niciun fel de ajutor nu are cum să fie uşor, dar asta nu înseamnă că e imposibil sau că nu e frumos. Pe vremuri femeile făceau şi aveau grijă de mult mai mulţi prunci, în condiţiile în care locuiau la sat, aveau treburi în casă şi în afara ei, iar bărbaţii mai plecau şi la război şi rămâneau singure perioade lungi de timp. Ar fi fost de aşteptat ca progresul să înlesnească lucrurile, nu să le complice, totuşi puţine cupluri se încumetă să aducă pe lume un alt suflet.
              E greu din punct de vedere financiar, vor spune multe voci. Da, dacă te gândeşti că atunci când ai copii trebuie să renunţi la multe care ţi-ar face plăcere sau viaţa mai comodă, nu-i uşor să drămuieşti bugetul. Culmea că tocmai familiile în care banii sunt puţini se bucură de cei mai mulţi pitici. Şi nu pentru că părinţii nu ştiu de metode contraceptive sau nu şi-ar dori o croazieră în jurul lumii, ci pentru că îl au pe Dumnezeu şi asta spune tot. Să te laşi în voia Lui şi să fii conştient că El are grijă de oricine vine pe lume chiar nu-i lesne de făcut, iar satisfacţia e pe măsură.
              Să ai mai mult de un copil înseamnă să te împarţi în două, în trei, în oricât e nevoie, dar să fii totuşi imparţial, corect, lucid şi calm chiar şi atunci când poate eşti frânt de oboseală. Dar când ajungi să pui geană pe geană, gândul că ai casa şi sufletul pline de zâmbete, chicoteli, îmbrăţişări stângace sau mângâieri timide, face ca orice altceva să conteze prea puţin. Şi da, nu mai am timp de scris, de citit sau de stat pe net ca altădată, dar nici că-mi pare rău. Mă străduiesc să cresc... oameni.

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS